Cum este viaţa unei asistente..cine ştie oare..
Numai cine lucrează in aceasta meserie..
Soarele încă nu răsare..si ea pleacă la munca,,
noaptea nu se termina si ea începe munca..
Sărbătoare nu exista..sărbătoare este cînd ea..ajuta la salvarea unui suflet..
este scuipa ta..înjura-ta..munci-ta..obosi-tă.
Lacrimi pe pe obraz curg atunci cînd un pacient moare.,.si sufletul ei se alipise de al lui..
întrebări coboară atunci cînd un copil suferă de o boala..
Moartea este mereu cu ea..acolo.la munca ei..se învîrte
paşii ei se aud in noapte in sus si in jos..cînd ei obositi de durere ..dorm..unii..
durerea ei nu exista ca nu este timp..durerea celui lat..exista..firea ei se incovoia..de oboseala..dar o mina mereu nevăzută o ajuta..
Dacă ajuţi eşti ajutat..
Stie viaţa unu ia ..si iubirea altui..ca omul cînd este mai bine..prosteşte..
cite istorioare nu am auzit..si cit mi-a plăcut..
Omul..ce eşti tu omule..
de unde vi si unde mergi
nu te întrebi..
care este menirea ta..de ce ai ales aceasta meserie..
Uite asa ca altceva nu stiam sa fac..si asta simţeam sa fac de mic copil..
cita frumuseţe..simţit..
chiar cînd munceşti de cazi..din lipsa de personal..dar dacă vezi ca un pacient iti spune si un multumesc..simţi ca totul a trecut si ai uitat tot..
Tu esti cea care te apleci peste patul celui obosit de boala..si il mangai cu o vorba buna si chiar cu un zimbet..
Viaţa mea..a trecut multe si o sa mai treacă multe..dar asta imi place cel mai mult..
mă bucur ca pot si eu ceva mic mic sa fac..pentru aproape- le meu la ora de mare nevoie..
adevărat ca as vrea sa fiu mereu cu zimbetul pe buze..dar uneori de multă munca nu mai sunt asa..
dar in suflet imi pare rau de asta..
nu conteaza ca nu am dimineaţa sau seara..
nu conteaza ca mă doare sau nu
Nu conteaza ca sunt obosită sau nu
Conteaza ca am adus un zimbet pe chipul unui om..si asa nu se poate compara cu nici toata averea lumii..asta simt eu..
Viaţa unei asistente..este viata unui om care vrea sa faca bine..
Este viaţa unui om care lasa tot ce este drag si fuge acolo la străinul pe care nu il cunoaste dar devine al ei..
Este viaţa unui om pe care Dumnezeu la inzestrat cu acest dar..
Este viaţa unei finte care uita sa mănînce..sa bea apa..ca nu are timp de multe ori..
Este viaţa frumoasă..viata care iti da aripi..
Frumoasa asistenta cu suflet de copil..cu zimbet de soare de răsărit..cu ochii calzi..
Este viaţa pe care nu as vrea alta..si nici nu regret ca fac acest lucru..
sunt zile grele uneori nu mai poţi de munca si de epuizare..
dar este viaţa mea..este darul meu..măcar de as putea sa fac totul mai bine..
sa fie lui bine..nu mie..
Eu acolo sunt pentru el..el bolnavul care are nevoie de o mîngîiere..asa cum am avut si eu nevoie cînd eram mica si bolnavă prin spitale..si asistenta frumoasă imi zimbea si ma mîngîia..si ma încuraja..
dimineaţa soarele răsare asa de frumos..si seara apune tot frumos..ajuta-ma Doamne asa sa apar si eu cu suflet frumos in fata dureri si sa apun cu suflet frumos..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu