Suflet bun si blînd
O vad mereu cum aparea..zambind dadea binete
Chipul ei putin tras de post si bătrînețe
O vad si azi citind duios
Din cartea ei cea sfinta
Cu capul aplecat in jos
In umbră lumini aproape stinse
Focul ttosnea cu bucurie
Iarna cu fulgi zburau in seara
BUNICA era ca o sfinta
Si totul mi se părea un strop de rai
Era asa de blîndă..buna
Cînd seara ne îmbată inciubaras
Si suflecind mânecă iei
Frămîntă pâinea of vatra
Era copii..si bucuria
Era atit de mare
BUNICA mea era o sfinta
In gura ei erau cuvinte fulgi de miere
Mereu o am in mintea mea
Caci mă iubea nespus de mult
In blîndul vînt al serii
Duc dorul ei si celor dragii
Care acum sunt dusi departe
O Doamne cita bucurie
Cînd gîndul zboară la ea
BUNICA mea cu plete albe
Slăbită ca o maica sfinta
Pasea usor spre o icoană
In bisericuță noastra draga
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu