ASTA AM VRUT NOI FEMEILE..SI ASTA AVEM IARASI UNELE DINTRE NOI CARE AM ALES ASA CEVA
In viata, avem parte de unele roluri pe care le alegem si de
altele care vin de la sine. Pe unele ni le dorim, si luptam pentru ele,
pe cand pe celelalte ni le asumam ca de la sine inteles.
Cand facem bilantul, uneori ajungem la un numar foarte solicitant de sarcini pe care le avem de indeplinit ca femei: sa fim sotii si mame, sa avem grija casei, dar si a veniturilor, sa avem responsabilitatea locului de munca si cea a parintilor ajunsi batrani – complicate toate de micile griji si de problemele cotidiene.
Care este strategia jonglarii cu toate aceste roluri?
Pentru ca a crea viata si a o insoti pe parcursul dezvoltarii sale, ajutand-o pas cu pas, ofera uneori o satisfactie pe care niciun post de key account manager nu ti-l poate da.
Femeia traditionalista am spune ca traia pentru altii, intrucat bunastarea sotului si a copiilor sai era vesnic prioritara, iar nevoile personale cad in plan secundar.
Nu o putem insa judeca atunci cand se plange de neajunsuri, nemultumiri sau frustrari, spunand ca era alegerea ei, intrucat, de cele mai multe ori, ea nici nu primea aprecierea cuvenita.
Ea ajungea sa fie indispensabila, si totusi putin vizibila. Rezultatele muncii ei erau o rutina pentru cei din jur, care luau lucrurile ca atare, fara a se mai gandi la munca din spate.
Iar daca ai spune acum ca e ciudat sa astepte laude, atunci gandeste-te ce faci tu zi de zi la munca. Oare nu vrei acelasi lucru? Mediile difera, substanta ramane aceeasi.
„Am absolvit Dreptul si sunt obisnuita sa lucrez si 20 de ore incontinuu, daca este nevoie. Viata mea se roteste in jurul locului de munca. Mama si-a dorit foarte mult ca eu sa merg la facultate, iar eu mi-am dorit exact acelasi lucru, fiindu-mi teama sa ajung ca ea.
O iubeam, o iubesc inca, dar mi s-a parut mereu victima propriilor alegeri. Mama este casnica. Imi amintesc si acum ca ma suna pe mobil cand eram la munca, iar eu nu raspundeam pentru ca aveam treaba.
Stiam ca ma suna pentru ca e plictisita. Odata, chiar i-am reprosat: sigur, nu intelegi, pentru ca tu nu ai nimic de facut toata ziua! Sincer, odata am ramas fara masina de spalat si a trebuit sa spal hainele de mana.
Am stat aplecata peste cada si mi-am dat seama ca mama are masina de spalat doar de vreo sase ani. Pana atunci a spalat de mana. Acum stiu ca are unul dintre cele mai grele «job-uri» din lume si ca il face foarte bine. Iar pentru mine a vrut o viata mai usoara, chiar si cu 20 de ore de munca uneori“, ne povesteste Mara, 42 de ani.
Femeia de atunci, cand locul de munca principal era casa, exista in continuare si va exista mereu. Este un rol pe care ni-l asumam uneori involuntar, pentru ca asa este firesc, pentru ca asa suntem educati, pentru ca asta se asteapta societatea sa facem.
Cu siguranta, nu ne ocupa tot timpul si nu ne mai dedicam viata exclusiv gospodariei, cel putin nu in mediul urban. Sunt totusi prea putine cele care nu se vor ocupa aproape deloc de acest aspect si, de cele mai multe ori, acestea pot delega sarcinile prin puterea financiara pe care o au.
Dar chiar si asa, exista vreo femeie care nu a spalat niciodata vasele sau nu a gatit sau nu a facut curat?
Familia a suferit numeroase transformari odata cu evolutia societatii, iar acum a ajuns sa reprezinte variate forme de convietuire, definind in alti termeni rolurile indeplinite de membrii ei.
Femeia delega responsabilitati precum cea de ingrijire a varstnicilor sau a caminului unor institutii sau persoane specializate, intrucat exista in prezent numeroase firme si institutii create tocmai pentru a prelua sarcini care pe vremuri apartineau exclusiv femeii: baby-sitting, menaj, ingrijire batrani.
Dar chiar si asa, fara o rezerva financiara, revenim la asumarea tuturor acestor aspecte.
Zona profesionala este cea in care ne simtim mai stapani pe situatie pentru ca putem controla evolutia noastra prin pregatire asidua, perfectionare, perseverenta si dedicare.
Multe femei au ajuns sa petreaca multe ore pe zi la munca, program care, pe vremuri, era apanajul angajatilor de sex masculin. Viata profesionala depinde de noi, mai mult decat de alti factori externi.
In schimb, o relatie, alcatuirea unei familii reprezinta un schimb de roluri si de asteptari care depind si de un partener. Putem insa spune ca aceste femei nu isi doresc si o viata de familie?
Desigur, exista satisfactii si in multe alte sectoare ale vietii, iar evolutia psihica a femeii o face mult mai stabila si stapana pe propriul destin. Dar cate femei pot spune ca nu isi doresc o familie niciodata?
Isi doresc, dar timpul dedicat acesteia este limitat, pentru ca ceea ce le reprezinta sunt valorile pentru care au muncit, iar prezenta in domeniul profesional este o necesitate, nu doar financiara, ci si structurala.
Pe scurt, femeia de cariera nu poate fi tinuta in casa. Odata creata o familie, responsabilitatile devin si mai mari. Da, ne putem baza pe (unii) barbati sa preia din sarcinile casnice, dar cum nu ne asteptam la veleitati de Jamie Oliver la prea multi, baza ramane tot in seama femeii.
Avem astfel femeia care isi asuma rolul profesional, pe cel relational si pe cel casnic, incercand sa ofere, in fiecare dintre planuri, cat mai mult si mai bine. In societatea moderna, asumarea tuturor acestor roluri nu mai este un caz de exceptie, ci e cel mai frecvent intalnit.
Cu toate acestea, responsabilitatile prea multe duc si la anumite esecuri. Atunci cand oferim prea mult unuia dintre sectoare, acesta ocupandu-ne mult timp, ajungem sa neglijam altele, si vor aparea frustrarile si epuizarea.
Un echilibru perfect nu exista, asa cum nu exista oameni perfecti. Am intalnit o doamna psiholog (al carei nume, desi nu il mentionez, este important in domeniul psihologiei autohtone) care mi-a marturisit ca, din punctul ei de vedere, cele doua zone nu pot coexista, cu rezultate remarcabile.
Nu poti dori o cariera si o familie in acelasi timp. Cuplul – da, se poate forma si poate convietui atat timp cat cei doi parteneri au viziuni si asteptari similare de la perechea lor, familia insa… mai greu.
Cand vorbim despre familie aici, ne referim si la prezenta unui copil. Iar acesta din urma are nevoie de implicarea activa si prezenta mamei, care, inevitabil, va trebui sa aleaga intre cariera (nu simplu job) si educatia/prezenta in viata celui mic.
„Eu incerc de cinci ani sa ma impart intre un job solicitant, cel de redactor-sef, si rolul de mama. Recunosc ca nu reusesc sa fiu full time nicaieri, dar cel mai des familia este cea de la care ma astept sa inteleaga…
Regret ca nu petrec mai mult timp cu copilul, dar nici nu as putea renunta la ceea ce fac, pentru ca doar ocupandu-ma in continuare si de viata mea profesionala reusesc sa imi pastrez un echilibru.
Nu este usor, incerc deseori sa recuperez timp cu cel mic, dar sunt momente in care ma simt epuizata. Am noroc ca sunt ajutata de mama in cresterea copilului. Sunt multumita de viata mea, asa imperfecta cum e“ – Mihaela, 40 de ani, este una dintre femeile multumite de deciziile luate.
Suntem in continuare preocupate de cariera si incercam, pe cat posibil, sa le impletim pentru a echilibra totul. De asemenea, avem familia de origine, precum si pe cea a partenerului, cu grijile si problemele lor.
Totusi, de multe ori, ne trezim in mijlocul unor responsabilitati care par a veni de la sine, fara sa ne dorim, ajungand la punctul in care vrem sa spunem „stop, mi-a ajuns, vreau o pauza!“.
Cei din jur cred ca e firesc sa facem anumite lucruri. Este firesc sa fim responsabile cu… hrana, curatenia si ordinea, educatia, parte din veniturile casei, comunicarea cu toti membrii familiei, vizitele la medic, zilele de nastere, respectarea dead-line-urilor la munca, suportul emotional pentru toti membrii familiei, pastrarea relatiilor cu prietenii, grija pentru membrii in varsta ai familiei etc.
Acestea sunt o parte, iar majoritatea nu le cerem. Ajungem sa vedem patul ca refugiul suprem, si restul placerilor dispare, intrucat nu mai avem timp sau energie.
Femeia suprasolicitata ajunge de multe ori in aceasta situatie si pentru ca a demonstrat ca poate reusi. Ea este singura care face cel mai bine si i se delega sarcini. Chiar si alte femei vor spune ca e firesc, intrucat si ele fac la fel.
Dar cine detine decizia si cum ne pastram echilibrul cand suntem bombardate de sarcini care, daca nu le indeplinim, pot deveni motiv de blamare? Decizia este a noastra. Un sfat pentru autoconservare ar fi ca, de cele mai multe ori, in viata asta este mai bine sa nu arati ca le poti face pe toate.
Ajutorul acordat celorlalti nu inseamna preluarea sarcinilor lor sau scutirea de raspundere. Echipa este raspunsul la o situatie-limita care tinde sa se permanentizeze odata instalata.
Rolul femeii este si acela de a educa si delega responsabilitati. Ne asumam raspunderile, dar cerem si acceptam deopotriva si ajutorul celor din jur.
Iar ca tehnica de „supravietuire“ propun momentele de relaxare, hobby-urile sau timpul petrecut cu tine si pentru tine. Oricat de putine sau rare sunt aceste rasfaturi, ele trebuie sa existe.
Text de Iulia Barca
Cand facem bilantul, uneori ajungem la un numar foarte solicitant de sarcini pe care le avem de indeplinit ca femei: sa fim sotii si mame, sa avem grija casei, dar si a veniturilor, sa avem responsabilitatea locului de munca si cea a parintilor ajunsi batrani – complicate toate de micile griji si de problemele cotidiene.
Care este strategia jonglarii cu toate aceste roluri?
Evolutia femeii traditionaliste
Femeia traditionalista este cea care isi dedica viata casei sale. Cresterea copiilor si ingrijirea familiei erau prioritare, nu din incapacitatea de a putea face altceva, ci pentru ca ii ofereau satisfactia dorita.Pentru ca a crea viata si a o insoti pe parcursul dezvoltarii sale, ajutand-o pas cu pas, ofera uneori o satisfactie pe care niciun post de key account manager nu ti-l poate da.
Femeia traditionalista am spune ca traia pentru altii, intrucat bunastarea sotului si a copiilor sai era vesnic prioritara, iar nevoile personale cad in plan secundar.
Nu o putem insa judeca atunci cand se plange de neajunsuri, nemultumiri sau frustrari, spunand ca era alegerea ei, intrucat, de cele mai multe ori, ea nici nu primea aprecierea cuvenita.
Ea ajungea sa fie indispensabila, si totusi putin vizibila. Rezultatele muncii ei erau o rutina pentru cei din jur, care luau lucrurile ca atare, fara a se mai gandi la munca din spate.
Iar daca ai spune acum ca e ciudat sa astepte laude, atunci gandeste-te ce faci tu zi de zi la munca. Oare nu vrei acelasi lucru? Mediile difera, substanta ramane aceeasi.
„Am absolvit Dreptul si sunt obisnuita sa lucrez si 20 de ore incontinuu, daca este nevoie. Viata mea se roteste in jurul locului de munca. Mama si-a dorit foarte mult ca eu sa merg la facultate, iar eu mi-am dorit exact acelasi lucru, fiindu-mi teama sa ajung ca ea.
O iubeam, o iubesc inca, dar mi s-a parut mereu victima propriilor alegeri. Mama este casnica. Imi amintesc si acum ca ma suna pe mobil cand eram la munca, iar eu nu raspundeam pentru ca aveam treaba.
Stiam ca ma suna pentru ca e plictisita. Odata, chiar i-am reprosat: sigur, nu intelegi, pentru ca tu nu ai nimic de facut toata ziua! Sincer, odata am ramas fara masina de spalat si a trebuit sa spal hainele de mana.
Am stat aplecata peste cada si mi-am dat seama ca mama are masina de spalat doar de vreo sase ani. Pana atunci a spalat de mana. Acum stiu ca are unul dintre cele mai grele «job-uri» din lume si ca il face foarte bine. Iar pentru mine a vrut o viata mai usoara, chiar si cu 20 de ore de munca uneori“, ne povesteste Mara, 42 de ani.
Femeia de atunci, cand locul de munca principal era casa, exista in continuare si va exista mereu. Este un rol pe care ni-l asumam uneori involuntar, pentru ca asa este firesc, pentru ca asa suntem educati, pentru ca asta se asteapta societatea sa facem.
Cu siguranta, nu ne ocupa tot timpul si nu ne mai dedicam viata exclusiv gospodariei, cel putin nu in mediul urban. Sunt totusi prea putine cele care nu se vor ocupa aproape deloc de acest aspect si, de cele mai multe ori, acestea pot delega sarcinile prin puterea financiara pe care o au.
Dar chiar si asa, exista vreo femeie care nu a spalat niciodata vasele sau nu a gatit sau nu a facut curat?
Familia a suferit numeroase transformari odata cu evolutia societatii, iar acum a ajuns sa reprezinte variate forme de convietuire, definind in alti termeni rolurile indeplinite de membrii ei.
Femeia delega responsabilitati precum cea de ingrijire a varstnicilor sau a caminului unor institutii sau persoane specializate, intrucat exista in prezent numeroase firme si institutii create tocmai pentru a prelua sarcini care pe vremuri apartineau exclusiv femeii: baby-sitting, menaj, ingrijire batrani.
Dar chiar si asa, fara o rezerva financiara, revenim la asumarea tuturor acestor aspecte.
Cum mai este azi?
Femeia moderna este aici cea care pune realizarea profesionala inaintea celei personale. Cariera intra in categoria acelor decizii pe care le luam strict pentru noi, ca fiind aspecte ale vietii, ceva mai usor de controlat.Zona profesionala este cea in care ne simtim mai stapani pe situatie pentru ca putem controla evolutia noastra prin pregatire asidua, perfectionare, perseverenta si dedicare.
Multe femei au ajuns sa petreaca multe ore pe zi la munca, program care, pe vremuri, era apanajul angajatilor de sex masculin. Viata profesionala depinde de noi, mai mult decat de alti factori externi.
In schimb, o relatie, alcatuirea unei familii reprezinta un schimb de roluri si de asteptari care depind si de un partener. Putem insa spune ca aceste femei nu isi doresc si o viata de familie?
Desigur, exista satisfactii si in multe alte sectoare ale vietii, iar evolutia psihica a femeii o face mult mai stabila si stapana pe propriul destin. Dar cate femei pot spune ca nu isi doresc o familie niciodata?
Isi doresc, dar timpul dedicat acesteia este limitat, pentru ca ceea ce le reprezinta sunt valorile pentru care au muncit, iar prezenta in domeniul profesional este o necesitate, nu doar financiara, ci si structurala.
Pe scurt, femeia de cariera nu poate fi tinuta in casa. Odata creata o familie, responsabilitatile devin si mai mari. Da, ne putem baza pe (unii) barbati sa preia din sarcinile casnice, dar cum nu ne asteptam la veleitati de Jamie Oliver la prea multi, baza ramane tot in seama femeii.
Avem astfel femeia care isi asuma rolul profesional, pe cel relational si pe cel casnic, incercand sa ofere, in fiecare dintre planuri, cat mai mult si mai bine. In societatea moderna, asumarea tuturor acestor roluri nu mai este un caz de exceptie, ci e cel mai frecvent intalnit.
Cu toate acestea, responsabilitatile prea multe duc si la anumite esecuri. Atunci cand oferim prea mult unuia dintre sectoare, acesta ocupandu-ne mult timp, ajungem sa neglijam altele, si vor aparea frustrarile si epuizarea.
Un echilibru perfect nu exista, asa cum nu exista oameni perfecti. Am intalnit o doamna psiholog (al carei nume, desi nu il mentionez, este important in domeniul psihologiei autohtone) care mi-a marturisit ca, din punctul ei de vedere, cele doua zone nu pot coexista, cu rezultate remarcabile.
Nu poti dori o cariera si o familie in acelasi timp. Cuplul – da, se poate forma si poate convietui atat timp cat cei doi parteneri au viziuni si asteptari similare de la perechea lor, familia insa… mai greu.
Cand vorbim despre familie aici, ne referim si la prezenta unui copil. Iar acesta din urma are nevoie de implicarea activa si prezenta mamei, care, inevitabil, va trebui sa aleaga intre cariera (nu simplu job) si educatia/prezenta in viata celui mic.
„Eu incerc de cinci ani sa ma impart intre un job solicitant, cel de redactor-sef, si rolul de mama. Recunosc ca nu reusesc sa fiu full time nicaieri, dar cel mai des familia este cea de la care ma astept sa inteleaga…
Regret ca nu petrec mai mult timp cu copilul, dar nici nu as putea renunta la ceea ce fac, pentru ca doar ocupandu-ma in continuare si de viata mea profesionala reusesc sa imi pastrez un echilibru.
Nu este usor, incerc deseori sa recuperez timp cu cel mic, dar sunt momente in care ma simt epuizata. Am noroc ca sunt ajutata de mama in cresterea copilului. Sunt multumita de viata mea, asa imperfecta cum e“ – Mihaela, 40 de ani, este una dintre femeile multumite de deciziile luate.
Rol impus si asumat
Rolurile pe care le jucam de-a lungul vietii se aglomereaza uneori si ne coplesesc. Suntem sotii si ne asumam responsabilitatea cuplului, ulterior a familiei, cand devenim mame.Suntem in continuare preocupate de cariera si incercam, pe cat posibil, sa le impletim pentru a echilibra totul. De asemenea, avem familia de origine, precum si pe cea a partenerului, cu grijile si problemele lor.
Totusi, de multe ori, ne trezim in mijlocul unor responsabilitati care par a veni de la sine, fara sa ne dorim, ajungand la punctul in care vrem sa spunem „stop, mi-a ajuns, vreau o pauza!“.
Cei din jur cred ca e firesc sa facem anumite lucruri. Este firesc sa fim responsabile cu… hrana, curatenia si ordinea, educatia, parte din veniturile casei, comunicarea cu toti membrii familiei, vizitele la medic, zilele de nastere, respectarea dead-line-urilor la munca, suportul emotional pentru toti membrii familiei, pastrarea relatiilor cu prietenii, grija pentru membrii in varsta ai familiei etc.
Acestea sunt o parte, iar majoritatea nu le cerem. Ajungem sa vedem patul ca refugiul suprem, si restul placerilor dispare, intrucat nu mai avem timp sau energie.
Femeia suprasolicitata ajunge de multe ori in aceasta situatie si pentru ca a demonstrat ca poate reusi. Ea este singura care face cel mai bine si i se delega sarcini. Chiar si alte femei vor spune ca e firesc, intrucat si ele fac la fel.
Dar cine detine decizia si cum ne pastram echilibrul cand suntem bombardate de sarcini care, daca nu le indeplinim, pot deveni motiv de blamare? Decizia este a noastra. Un sfat pentru autoconservare ar fi ca, de cele mai multe ori, in viata asta este mai bine sa nu arati ca le poti face pe toate.
Ajutorul acordat celorlalti nu inseamna preluarea sarcinilor lor sau scutirea de raspundere. Echipa este raspunsul la o situatie-limita care tinde sa se permanentizeze odata instalata.
Rolul femeii este si acela de a educa si delega responsabilitati. Ne asumam raspunderile, dar cerem si acceptam deopotriva si ajutorul celor din jur.
Iar ca tehnica de „supravietuire“ propun momentele de relaxare, hobby-urile sau timpul petrecut cu tine si pentru tine. Oricat de putine sau rare sunt aceste rasfaturi, ele trebuie sa existe.
Text de Iulia Barca
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu