ZAPADA SI SCRISUL

Ninge petale de crin
Florii albe ale paradisului
Asterne si curata
Invinge uriciunea negrului
Se asterne si bucura
Usureaza frigul
Nu supara..doar cade
Din cer.binecuvintarea alba
E atita frumusete
Si vad copilaria
Cind taceam si scriam
Si priveam jocul copiilor
Toti in alb se confudau
Raminea doar zgomotul
Si boala mea era
Acolo in tacere si privire
Ca un prizonier in fata ferestrei
Eram fericita nu simteam durerea mamei
Pentru mine era doar bucurie
Bucuria de a scrie
Cu anii si scrisul sa dus in alb
Numai puteam asterne
Caci chipul sa inegrit de dulceagurii margele
Si sper ca intr.o zi din nou la fereastra
Sa scriu si sa scriu
Si sa fiu bucuroasa
Era dar sfint puterea ce venea
Si se asternea pe file
Cind zapada cadea