când vezi cata frumusete a dat Dumnezeuomului..te întrebi..
oare de ce nu ne ajunge...
pt ca sufletul este mort..plin de păcat..mizer..si atunci numai vede ce a creat bunul Dumnezeu..cauta ceva sa.l umple..asa cum făceam eu..
si ce cautam..materialul..omul..care nu putea sa umple nimic..mai rau ma aducea..
era asa de simplu totul..dar nu vedeam..
trebuia sa caut doar la cer..la florii la ape..la animale..ca sa ajung la el..
la Dumnezeu..la perfectiunea infinită..la iubireavindecatoare..
m.am lipit de oameniicrezând ca voi primi ceva..din contra m.au rănit..nu ca vroiau..ca eu ceream prea mult..si ei erau neputinciosi asa ca mine..
eu cautam cerul..cautam infinitul..cu iubire ai mare..Divinitatea care era nesfîrsită dd dulce..cautam mângâierea unde nu stiam..
dar cum toate au intr.o zi o rezolvare..
am deschis ochii sufletului..si am vazut lumina..pe dl..Hristos..frumos..lin..BLIND..iubitor..
care zicea LIN si duios..
vin.o la mine copilă mea..
marea cu parfumul ei de seara..adiata de cântecul gingaș al lunii..cata iubire..
cară perfecțiune..
si lîngă mal..un trup firav de femeie..privind departe..căutînd cu ochii infinitul..din balconul de mocirlă..
stiind ca nimic nu a castigat cu asta..doar un inceput de durere..plîngea ..după ce ..
după frumusetea pe care o pierduse ..ascultînd minciună gîndului..
dar pînă intr.o zi..când lumina..izbi cu putere usa si sparge zidul de negresă..
prăbusirea usa se făcu lumina..puternica..vesnică si pt totdeauna..
ce fericire..si cată ură se duse.se..departe de tot..
răsări iarăsi doar ele..si înflorit trandafirul..pălit de brumă..
buna dimineata lume..
buna dimineata..respir..încă o zi cu luptă si cu invinsii sau cuceritorii..
dar totusi o zi..fiecare zi..o noua respiratie..o noua zi de lumina..
si cata adrenalina..si cat mister..luna sa DUS la culcare..a obosit azi..
zi binecuvîntată..
luptatii pt lumina..
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu