ZI SI NOAPTE AM CAUTAT ANII MULTI CEVA..
NU STIAM CE CAUT
M.AM IMBATAT CU MINCIUNA LUXULUI SI A TOT CE ESTE LUMESC
DAR FERICIREA NU AM GASIT NICI CIND ERAM CEL M. AI IUBITA
OARE CEI CU MINE M.AM INTREABAT..NU SUNT UN O NORMAL
BA ERAM NORMAL CIT SE PUTEA DE NORMAL CA TOTI AVEM SI O DOZA DE NEBUNIE
NU STIAM CA ..CAUTAM PE HRISTOS..
AM CAZUT ADINC IN SUFERINTA..PIETROAIELE PACATELOR MI.AU RANIT TRUPUL SI SUFLETUL..
CIND ERAM SCIRBTA SI RANITA DE TOT ..DE UNDEVA  A VENIT
 MANGAIEREA
MANGAIEREA DULCE SI CALDA ..MANA TA DOAMNE A TRAS AFARA DIN MOCIRLA..
MI.A ARATA CALEA ..ADEVARUL SI VIATA..
ERAMMOARTA SI M.AI TREZIT..
ERAM SINGURA SI M.AI INSOTIT
ERAM RANITA SI .AI VINDECAT
ERAM INTUNECATA SI M.AI LUMINATA
ERAM NESTIUTOARE SI A INVETI ZI DE ZI
ERAM NEFERICITA SI MI.AI ARATAT ADEVARATA FERICIRE
FERICIREA ESTE CU SI IN
HRISTOS..
M.AI INCONJURAT CU IUBIRE..M.AI RIDICATA IN PICIOARE SI MI.AI ARATAT CALEA..
CALEA CU TINE DOAMNE ESTE FRUMOASA ..USOARA..
M.AI IMBRACAT IN ARMURA DECAVALER GATA DE LUPTA ZI SI NOAPTE DAR NUMAI LUPT SINGURA STIU CE SI CUM SI CINE MA AJUTA..
TOTDEAUNA M.AI AJUTAT DOAMNE DAR U A STIU SI NU AM INTELES EU..
LA CAPAT STIU CA MA ASTEPTI TU DOAMNE SI MAICUTA TA CEA SFINTA..ENTRU CARE IUBIREA MEA ESTE DE SCRIS ALTA POVESTE REALA
DAR STIU DOAMNE CA M.AM SCUTURAT DE MIZERIEA PACATULUI
SI STIU CALEA..INAINTEZ ZI DE ZI PE EA..SI CIND APROAE SUT UNA CU PAMINTUL N CADEREA MEA..VOCEA BLINDA PARCA. SIMT..HAI COPILA MEA RIDICATE..SCUTURATE..SI DIN NOU LA DRU CACI LA CAPAT SUNT EU..
DOAMNE EU NICI ACAR SLUGA UILA NU MA POT NUMI..DESI AS VREA
DOAMNE TICALOASA CA MINE NU VEI MAI VEDEA..
DAR STIU DOAME SI IUBIREA TA PENTRU FAPTURIILE DE E PAMINT
STIU CIT DE MULT E IUBESTI
SA AJUNG LA CAPAT ..SA MA INCHIN LA SFINTELE TALE PICIOARE..
CA SA VORBESC NU AM NIMIC DE SPUS EU CEA MAI RUSINOS DE P
PACATOASA..
SI APOI DOAMNE CE MERIT..CACI TU ESTI JUDECATORUL MEU NIMENI ALTUL
STIU CA LOCUL MEU ESTE IN INTUERICUL GHEENEI
DAR STIU SI IUBIREA TA
SI STIU SI
NADEJDEA MEA
ZI SI NOATE DOANE SLAVA ITI VOI DA CU AJUTORUL TAU DOAMNE..TOATE LE POT FACE
NIMENI NU STIE MAI BINE CA TIE DOAMNE CIT DE GREU E DRUMUL ..SI CITI BALAURII STAU E EL
DAR ARMELE TALE DOAMNE SUNT PUTERNICE SI NIMENI SI NIMIC NU LE POATE DISTRUGE..
DOAMNE SI CIND FURTUNA LOVESTE CU URA IN STINCA..
TU DOAMNE O LINISTESTI
DOAMNE SI CIND VINTUL BATE CU PUTERE
TU DOAMNE ACOPERI SUFLETUL MEU MIC SI PRIBEAG
SI CIND LUMEA SE RIDICA
TU O ADORMI
SI CIND DOAMNE MA FAC UNA CU PAINTUL TU MA RIDICI

FULG DE NEA LIN

iarna cu fulgii tai linii de nea..
curăţenie si lumina
pace si bucurie..

dansul fulgului de nea..
minunăţia ta Doamne..
creat atît de perfect si de fin..
fulg de nea ..fulg de nea..

as vrea ca sufletul meu
sa fie alb ca tine
si veselia mea sa fie lumina ca lumina ta
fulg de nea..dar de la Dumnezeu..

ascult cum seara se aşterne cu pace si lumina
cu covorul alb de nea..
este plapumioara pentru pămînt
si cum copii rid cu veselie

fulg de nea frumos..
mereu la geam as stat sa te admir
si albul tău frumos
mereu mă bucurat si mi-a dat lumina

fulgusor curat ca îngerul cazi lînga geam
si te asterni cu pace
si d-ai bucurie în suflet
pace si lumina fulg de nea

INGERUL MEU FRUMOS

ERAI CA O LUMINA FRUMOASA DE SEARA
STATEAI SI STAI LINGA UMARUL MEU..
ITI SIMT MANGAIEREA ZI SI NOAPTE
INGERUL MEU AJUTORUL MEU
ITI MULTUMESC CA ESTI LINGA MINE
ASCULT CINTAREA TA DAR NU POT
CACI INIMA MEA HAINA SI RECE
NU ESTE LA NIVELUL TAU
INGER DE LUMINA..INGER DE FRUMUSETE
TE CAUT CIND EU TE SUPAR
SI CIND GRESEC CUM MA CAIESC..
CACI FUGI DE MINE INGER DE LUMINA
CACI FRUMUSETEA TA NU ESTE PENTRU OMUL RAU
ASCULT ..TE CAUT..TE SIMT..
NUMAI CIND INIMA MEA CINTA
SI LINGA MINE MEREU VEI VENI
AS VREA SA NU TE MAI GONESC IN NICI O CLIPA
INGERUL MEU FRATELE MEU
TU NU DORMI..NU MANINC..NU TE IMBRACI
IN LUMEA MEA ESTI ZI SI NOAPTE
DAR LUMEA TA ESTE NUMAI FRUMUSETE
O CIT AS VREA INGERUL MEU DRAG
INTR/O ZI SA TRAIESC SI EU IN LUMEA TA
ACOLO UNDE LUMINA INVINGE INTUNERICUL
ACOLO UNDE STIU CA E NUMAI FERICIRE
ACOLO UNDE SIMT CA FRUNZA CITA DUIOS..
SI LACRIMA NU MAI EXISTA
O INGERUL MEU DULCE FINUT..
LUMEA TA LUMEA CEA BUNA
E LUMEA LUI DUMNEZEU..
ACOLO E PACE SI MULTA LUMINA
SI FERICIREA NU E DIN LUMEA MEA..
ACOLO TOTUL ESTE LA INTENSITATE MARITA
SI INGERII IN COR CINTA CREATORULUI CINTARII
SI FRUMUSETEA SE INALTA DIN LUMINA
SI LUMINA ESTE CUVINTUL IN LUMINA ADEVAR
INGERUL MEU DU/MA INTR/O ZI IN LUMEA TA CALAUZA
SI AS VREA ACOLO SA FIU MEREU
SA MA INVALUIE LUMINA SI CINTARE CEA VESNICA
SI IN LUMINA SA EXIST SINCER MEREU
O DOAMNE CITA FRUMUSETE...
A INGERILOR CALE SA URMEZ SI EU
AJUTA/MA DOAMNE SA CALATORESC NUMAI SPRE LUMINA
SA FIU FIICA LUMINI..SA FIU MEREU UMILA ROABA TA
DOAMNE AJUTA.MA IN FIECARE CLIPA
SI INGERUL MEU PE CARE TU MI L.AI DAT
SA FIU BUCURIA OCHIULUI TAU DE TATA
AJUTA.MA DOAMNE DUMNEZEUL MEU..

FLUTURASUL MEU

 FLUTURASUL MEU CEL MINUNATĂ..
CU ARIPI DE ÎNGER IN LUMINA SERII
CITA GINGASIE DE CULOARE
SI CITA FINETE DE LA CREATOR..

 FLUTURASUL MEU CEL SPRINTEN
ALERGI ZI SI NOAPTE SA TE TRANSFORMI
SI CÎND CREATIA ESTE PERFECTĂ
TU DEPUI TRUPUL SE TERMINARE

FLUTURASUL MEU ADUS DE ROUA DIMINETI
ACUM SEMENI EXACT CA UN ÎNGER
MIE FRICA SA TE ATING ..FINETE
SA NU ITI STRIC COROANĂ DE MINUNE

 TOTDEAUNA TE-AM PRIVIT CU ADMIRATIE..
GINGAŞĂ FĂPTURĂ ..GINGAŞĂ VIAŢA
EŞTI FRUMUSEŢEA INGERULUI
PE CARE O POŢI PRIVI ÎN IMAGINATIE

 FLUTURASUL MEU DE PE FLOARE
CITA MAIESTRIE LA CREAREA TA
PRIN TINA VAD CITA IUBIRE
ARE DOMNUL DUMNEZEU SPRE NOI

 TE POT PRIVI ZILE SI NOPŢII..SI ANI
GINGAŞĂ ARĂTARE IN LOC DE LUMINA
PE FLOARE DE MAI TE GĂSESC
COMPLETIND TABLOUL DE CULOARE

 MULTUMESC DOAMNE PENTRU ATÎTA FRUMUSEŢE
CĂCI OCHIUL MEU NEVREDNIC ESTE
DAR ACEASTA MICA FĂPTURĂ CREATĂ
EXACT CA UN ÎNGER ZBOARĂ PRETUTINDENI

MULTUMESC DOAMNE PENTRU TOATE
SI DE AS FI SI EU MAI CURATA
SA ZBOARE SUFLETUL MEU CA UN FLUTUR
LA CRUCEA TA DOAMNE IN ZI SI IN NOAPTE



SLAVA TIOE DOAMNE PENTRU TOATE!!!!!!!

TE-AM CAUTAT DOAMNE

SA MERG PE CALEA DREAPTA

NU E DELOC UŞOR

SUNT SPINI SI PALAMIDE

INTEAPA PICIORUL MEU

DAR TU IUBITE DOAMNE 

AJUTA.MĂ UŞOR

CA SA PASESC ZI.. NOAPTE

ORICÎT ESTE DE GREU

AS STA LA CRUCEA TA DOAMNE 

SA PLÎNG PĂCATUL MEU

EU A TA FIICA ..CE TE-AM RĂNIT MEREU
SI TU  CU A TA MILĂ ..MEREU MĂ VEI IUBI

SI CÎND DIN PĂCATUL  MORŢII 

TU MÎNA MI-AI LUAT

AM SIMŢIT ATÎTA IUBIRE

CĂCI VEŞNIC NU E DE UITAT

DOAMNE DOAMNE DOAMNE

VEŞNICĂ MEA IUBIRE

TE-AM CĂUTAT ATÎTA

SI TU ERAI CU MINE

DOAMNE ÎNCĂ OARBĂ 

EU MERG PE CALEA ACEASTA

SALVEAZA.MA TU DOAMNE

SA FIU A TA FIICA

DOAMNE AL VEŞNICIEI

CITA FRUMUSEŢE E CU TINE

SI INIMA MEA CREŞTE

SI SĂLTA DE IUBIRE

ACUM IN SEARA ACEASTA

EU DOAMNE TE-AM GĂSIT

SI ŞTIU CA DUPĂ TINE..

MEREU EU DOAMNE AM TINJIT

AM PLÎNS ÎN SERII CU LUNA

AM CĂUTAT IUBIRE..

TE-AM CAUTĂ PE TINE DOAMNE

SI ŞTIU CA EŞTI VEŞNICE..

FRUMOS MAI E CU TINE DOAMNE

SI ZIUA ESTE TOATA O SĂRBĂTOARE

NEVREDNICA DE MINE DOAMNE..

ITI CERE DIN NOU IERTARE

IERTARE ZI SI NOAPTE

DA-MI DOAMNE ..DOMNUL MEU..

AJUTA-MĂ SPRE CER..

SA MERG MEREU ÎN DRUMUL MEU

SUFLETE TEME-TE DE VESNICIE NU DE MOARTE..

INFRICOSATOARE ESTE MOARTEA
DAR MAI INFRICOSATOAREA ESTE VESNICIA  DACA NU ESTI PREGATIT..
AICI INCA MAI POTI SCHIMBA CEVA..DAR ACOLO NU TE MAI POTI RUGA..NU TE MAI POTI CAI..
SUFLETE LUPTA.TE PENTRU VEŞNICIE..
DRAGUL MEU SUFLET NU ADUNA COMORII AICI..UNDE DISPAR..SE RUGINESC..SE FURA..ADUNA COMORI ACOLO PENTRU VESNICIE..COMORI LA DOMNUL
SUFLETE UMPLE COSULETUL CU PIETRICELE MILOSTENIEI..RUGĂCIUNI..CU BUNĂTATE..SI CAUTĂ PE FRATELE TĂU LA ORA DE DURERE...CĂCI ACEASTA VEI LUA CU TINE ÎN VEŞNICIE..
SUFLETE NU DORMI CA ZILELE TREC SI CLIPELE TREC..SI MOARTEA BATE LA USA..
SUFLETE AL MEU NU DE MOARTE SA TE TEMI..CI DE VEŞNICIE..
CĂCI DACĂ IN VEŞNICIE VEI MERGE CU MÎNA GOALĂ NU VEI AVEA CU CE SA TRĂIEŞTI..
ASCULTA SUFLETE AL MEU PE DOMNUL..
CAUTĂ-L ZI SI NOAPTE..
DA SLAVĂ DOMNULUI..IN FIECARE CLIPA PENTRU TOATA FRUMUSEŢEA CREATĂ PENTRU TINE AICI PE PĂMÎNT..
NU TE AMĂGI SUFLETE AL MEU CU TOT CE ESTE TRECĂTOR SI MATERIAL..
CAUTĂ CEA CE NU SE VEDE DAR EXISTA..
IUBEŞTE FRUMOS..SI TOTUL SI VEI VEDEA CA FERICIREA ÎNCEPE ÎNCĂ DE AICI..SUFLETE AL MEU ..
PRIN SUFERINŢĂ VEI GĂSI FERICIRE..
ACOLO LA DOMNUL NU VA INTRA MIZERIA..PENTRU CA UNDE ESTE ALB NEGRUL SE VEDE FOARTE BINE..SI NU SE POATE..
ALUNGA ÎNTUNERICUL SUFLETE AL MEU..SI CAUTĂ LUMINA..LUMINA..LUMINA CARE ESTE DOMNUL ISUS..FIUL TATĂLUI..SI FIUL CURATEI FECIOAREI MARIA..MAMA SUFLETULUI..MEU..MAMA MEA..IN TOATA CLIPA..
TATA DESCHIDE BRAŢELE TALE..SI PENTRU MINE PĂCĂTOASĂ..
TATA PRIMESTE-.MĂ CA PE COPILUL TĂU PIERDUT..
M-AM PIERDUT DAR PRIN ÎNTUNERICUL MOCIRLEI MELE TU AI ÎNTINS MÎNA TA SPRE MINE..CĂCI BUNĂTATE TA NU ARE MARGINI..EU CARE NU MERIT NIMIC.,.TICALOSENIA MEA..A ÎNTRECUT CERUL SI PĂMÎNTUL..
CAUTĂ SUFLETE FRUMUSEŢEA CELUI CARE TE-A CREAT SI CITA BUCURIE VEI GĂSI..
MOARTEA ESTE DOAR DESCHIDEREA SPRE VIAŢA PE CARE TI-AI PREGĂTIT-O SUFLETE AL MEU PĂCĂTOS..
ASCULTA-.MĂ TE ROG DOAMNE..PRIVEŞTE DOAMNE LA CAINTA MEA..
STRIG DOAMNE LA TINE..ZI SI NOAPTE..
SI MULTUMIRE D-AU PENTRU TOATA DRAGOSTEA TA MARE..
EU CARE DRAGOSTE NU AM ..
EU CARE PĂCĂTOASĂ SUNT
EU CARE TE SUPAR MEREU CU NEPUTINŢELE MELE..
AJUTA-MĂ DOAMNE..CA ATUNCI CÎND VOI TRECE  PRIN POARTA MORŢII SPRE CĂLĂTORIA MEA..SA AM SFÎRŞIT CREŞTINEASC..SI LAUDĂ SA DAU ŢIE DOAMNE IN TOATA CLIPA..
MAICA MEA CEA BUNA..PREA SFÎNTĂ NASCATOARE DE DUMNEZEU..ÎNVĂŢA.MĂ SA MERG MEREU SPRE LUMINA..CA APOI CÎND VOI MURI LUMINA SA VAD..
SUFLETE AL MEU NU TE ÎNTRISTA DA SLAVĂ ZI SI NOAPTE DOMNULUI..
SUFLETE AL MEU CAUTĂ SCAUNUL SPOVEDANIE..SI CURĂŢATE..DEŞI VREDNIC NICIODATĂ NU EŞTI PENTRU ACEST MARE DAR..SFÎNTĂ ÎMPĂRTĂŞANIE..DAR CU AJUTORUL DOMNULUI..CAUTĂ CAUTĂ..ACOLO IN CASA DOMNULUI PACEA..SI FERICIREA..
DUREREA SUFLETE ..E DURERE..DAR E PUTERE CÎND DOMNUL MÎNA ÎŢI ÎNTINDE SUFLETE SI TRECI TOT..ZI SI NOAPTE..
ALEARGĂ SUFLETE ALEARGĂ..CA TIMPUL E SCURT..ZILELE TREC..SI MOARTEA BATE LA USA..
ASCULTA TE ROG DOAMNE VOCEA MEA..SI STRIGĂTUL MEU..
ASCULTA DOAMNE CA NEPUTINCIOASĂ SUNT..DAR DOAMNE ASTA E VOINŢĂ MEA..DIN TOATA CELULA MEA..SA FIU CU TINE..
NU MĂ LASA TATA..TE ROG..NU MĂ LASA.
CA DACĂ TE PIERD DOAMNE PIERDUTĂ SUNT..SI NU MAI VREAU A DOUA OARĂ ACEASTA..
AJUTA.MĂ DOAMNE SA VAD NUMAI LUMINA..SA FIU BUNA..SI AJUTA.MĂ SA AM RĂBDARE SI IUBIRE..
SI CÎND MOARTEA VA BATE LA POARTA MEA..DRAGA MEA IUBITĂ SFÎNTĂ FECIOARĂ NU MĂ LASĂ..
TOATE DOAMNE LE SCRIU CU LUMINAREA TA..SI CITITE LA SFINTII PARINTI..CA EU NIMIC NU CUNOSC DOAMNE FARA TINE..NIMIC NU STIU DOAMNE FARA TINE..NIMIC NU POT DOAMNE FARA TINE..MULTUMESC DOAMNE PENTRU TOATE..
IARTA-MA DOAMNE PE MINE FIICA TA...

CRINULE FLOARE ALBA

CRINULE FLOARE FRUMOASĂ

DIMINEAŢĂ TE-AI TREZIT

TE-AI SPĂLAT CU ROUĂ DEASĂ

SI MIREASMĂ AI ÎMPĂRTĂŞIT..

CRINUL CU ROCHIA ALBĂ 

MAICI DOMNULUI AI SLUJIT

CE FRUMOS TU FLOARE RARĂ

FATA DINSEI AI VĂZUT

CRINULE CU BINECUVINTARE

AI DESCHIS PAR FUMUL TĂU

SI L-AI RĂSPÎNDIT ÎN LUME

FLOARE DE LA DUMNEZEU

CINE EŞTI TU FLOARE RARĂ

EŞTI MIREASĂ CEA CURAT

MÎNA MAICI DOMNULUI TE-A ATINS

SI PARFUMUL TI-A SIMŢIM

CRIN FRUMOS ..CRIN DE DIMINEAŢA

ALB CA NEAU ..TU EŞTI AZI

SOARELE TI-A ATINS FATA

PLOAIA DOAR TE-A MÎNGÎIAT

CRINULE DA TU MIREASMĂ

CRINULE MIREASĂ MARE

ALB CA NEAU AI CULOARE

BUCURIE EŞTI TU MARE

VIATA UNEI ASISTENTE

Cum este viaţa unei asistente..cine ştie oare..

Numai cine lucrează in aceasta meserie..

Soarele încă nu răsare..si ea pleacă la munca,,

noaptea nu se termina si ea începe munca..

Sărbătoare nu exista..sărbătoare este cînd ea..ajuta la salvarea unui suflet..

este scuipa ta..înjura-ta..munci-ta..obosi-tă.

Lacrimi pe pe obraz curg atunci cînd un pacient moare.,.si sufletul ei se alipise de al lui..

întrebări coboară atunci cînd un copil suferă de o boala..

Moartea  este mereu cu ea..acolo.la munca ei..se învîrte

paşii ei se aud in noapte in sus si in jos..cînd ei obositi de durere ..dorm..unii..

durerea ei nu exista ca nu este timp..durerea celui lat..exista..firea ei se incovoia..de oboseala..dar o mina mereu nevăzută o ajuta..

Dacă ajuţi eşti ajutat..

Stie viaţa unu ia ..si iubirea altui..ca omul cînd este mai bine..prosteşte..

cite istorioare nu am auzit..si cit mi-a plăcut..

Omul..ce eşti tu omule..

de unde vi si unde mergi

nu te întrebi..

care este menirea ta..de ce ai ales aceasta meserie..

Uite asa ca altceva nu stiam sa fac..si asta simţeam sa fac de mic copil..

cita frumuseţe..simţit..

chiar cînd munceşti de cazi..din lipsa de personal..dar dacă vezi ca un pacient iti spune si un multumesc..simţi ca totul a trecut si ai uitat tot..

Tu esti cea care te apleci peste patul celui obosit de boala..si il mangai cu o vorba buna si chiar cu un zimbet..

Viaţa mea..a trecut multe si o sa mai treacă multe..dar asta imi place cel mai mult..

mă bucur ca pot si eu ceva mic mic sa fac..pentru aproape- le meu la ora de mare nevoie..

adevărat ca as vrea sa fiu mereu cu zimbetul pe buze..dar uneori de multă munca nu mai sunt asa..

dar in suflet imi pare rau de asta..

nu conteaza ca nu am dimineaţa sau seara..

nu conteaza ca mă doare sau nu

Nu conteaza ca sunt obosită sau nu

Conteaza ca am adus un zimbet pe chipul unui om..si asa nu se poate compara cu nici toata averea lumii..asta simt eu..

Viaţa unei asistente..este viata unui om care vrea sa faca bine..

Este viaţa unui om care lasa tot ce este drag si fuge acolo la străinul pe care nu il cunoaste dar devine al ei..

Este viaţa unui om pe care Dumnezeu la inzestrat cu acest dar..

Este viaţa unei finte care uita sa mănînce..sa bea apa..ca nu are timp de multe ori..

Este viaţa frumoasă..viata care iti da aripi..

Frumoasa asistenta cu suflet de copil..cu zimbet de soare de răsărit..cu ochii calzi..

Este viaţa pe care nu as vrea alta..si nici nu regret ca fac acest lucru..

sunt zile grele uneori nu mai poţi de munca si de epuizare..

dar este viaţa mea..este darul meu..măcar de as putea sa fac totul mai bine..

sa fie lui bine..nu mie..

Eu acolo sunt pentru el..el bolnavul care are nevoie de o mîngîiere..asa cum am avut si eu nevoie cînd eram mica si bolnavă prin spitale..si asistenta frumoasă imi zimbea si ma mîngîia..si ma încuraja..

dimineaţa soarele răsare asa de frumos..si seara apune tot frumos..ajuta-ma Doamne asa sa apar si eu cu suflet frumos in fata dureri si sa apun cu suflet frumos..

ZBOARA SUFLETE

 Cînta . zboară. Suflete spre frumuseţea nevăzută..spre lumina ..spre adevăr..bucura -te de viaţa ..bucura -te de lumina.. 

Adu lumina in jurul tau..

Priveşte tot ce este frumos..si frumosul poţi sa il prevesti si sa zbori numai cînd se eliberează pietroiul din sufletul tau..

Dulcea- ta frumuseţii este peste tot..este din mine înspre afara..nu din afara spre mine..

Nimic nu poţi sa primeşti pînă nu vei deschide portita..pînă nu vei curati..pînă nu vei curată..nu poate sufletul zbura..

Lînga cismea am statut si am băut apa buna care mi-a racorit sufletul

As tot bea din apa aceasta ca sa fiu mereu veselă..ca sa zbor mereu spre cer..

Lumina din lumina lină..suflet frumos..creat din frumuseţe..

Asculta cerul cum cîntă

Priveşte astrul nopţi..si vezi cita frumuseţe este creată..

Si pasarelele ciripeau..si cîntau cel mai frumos..tril..si cita voce la ele..

Piriiasul susura..si cînta spre frumuseţea mea..spre frumuseţea omului..ca asa a fost creat totul spre frumuseţea sufletelor noastre..

Cerul a desenat cea mai frumoasă pictură..era pictură cerului..dacă stai mii de ore este alta si alta pictură..cita frumuseţe..niciodată nu este aceiaşi..este totdeauna alta ..si cita încîntare pentru ochii ..si pentru suflet..ca ochiul este fereastră sufletului..ochiul..este tot ce este frumos..

Cum scrie sfinţii;

dacă ochiul este curat..sufletul este înalt

ochiul vede inima cere spun bătrîni noştri..

adevărat este..dacă ochiul cere frumuseţea naturii..atunci ochiul este curat..caută pe Domnul..

dacă ochiul cere întunericul..asta e omul..

SUFLETE..

Zboară spre cer..

Înălţate..

Cînta

Da slavă DOMNULUI..

Caută frumuseţea flori..

Caută si vezi si descrie..frumuseţea frunzii...

Vezi dansul lebedei..si iubirea porumbeilor..

Bucura -te suflete..bucura- te...

Azi frumuseţea este multă cit eu nu merit..Doamne..

Suflete dansează in dansul rugăciunii..

Cînta in cîntecul lui David..

Ca sa da-i mereu slavă Domnului care le-a creat pe toate...

DESCHIDE POARTA SUFLETULUI MEU DOAMNE

Doamne ajuta-mă sa deschid poarta fermecată de păcat..

Sa curat chilia sufletului meu..

Sa devin copilul care eram..

Sa găsesc simplitatea iubiri..

Sa mă bucur de răsăritul de soare..

Deschide fereastra sufletului sa între mireasmă cu iz de tămîie..

Doamne ajuta.mă sa te cunosc..

si portiţa sa nu mai fie ruginită..

Sa se cureţe grăsimea mizeriei care este atît de urît mirositoarea..

Ajuta-mă doamne sa pot merge pe verticală..

cunoaste.mi neputinţa care este mare..

Ascult chemarea serii..si as vrea sa ştiu ce chemare sa fac ca sa te cunosc Doamne..

Cîntecul păsării mi-a lacrimat ochiul de frumuseţea privegheri ei..

Doamne neputinţa mea..este atît de mare ..

si de aceea greşesc zi si noapte..

Doamne ajuta.mă sa fiu mai buna..

sa fiu fiica ta .

Pierdu-ta am fost si tu Doamne m-ai adus pe cale

Credinţa sadeste în inima mea pustii -ta

si în chilia sufletului meu vor răsări florile iubiri..

Mireasmă să aduca iubire..si viaţa mea se va schimba..

Doamne cita frumuseţe ..eşti.,.

Doamne cita bunătate eşti..

Iubirea ta doamne este nesfirsita..asculta.mă te rog puţin Doamne..sa pot si eu iubi..prin ajutorul tău..

Seara si dimineaţa sa te caut..

sa spăl chilia mea..de păcatul meu cel mult..

si sa tămîie cu mireasmă de trandafir..ochiul meu..ca veşnic sa te ştie Doamne..

In seara am ascultat cîntarea stelei si în dimineaţa cîntarea privighetorii..

Cita laudă îţi aduc Doamne frumuseţii tale..

suflete al meu..caută spre Domnul ca sa te departe- zi.de tot ce este de murdar..

Asculta.mă Doamne strig catre tine..neputincioasă si săraca sufleteste

..oarbă..moartă..

Ajuta.mă sa mă trezesc ..sa deschid ochiul meu întunecat de păcat..

Doamne frumuseţea mea..

Doamne ajutorul meu..

Doamne poarta sufletului meu deschid astăzi spre tine..

te rog vino în chilia mea..în neputinţă mea..si ajuta.mă sa mă curat de răutatea care mă caracterizează..

Fără tine doamne nimic sunt..

Plutesc în chemarea serii..si vreau sa te cunosc..în tot pasul..

deschid ochiul meu..si inima mea..spre tine...

aştept zi si noapte..sa învăţ..

Vreau Doamne iubirea ta.

Frumuseţea ta doamne..îmi termina minţile..

Răbdarea ta Doamne mă sperie cît de neputincioasă sunt..

Doamne Dumnezeul meu..sufletul meu..te caută ..

însetată ca o caprioara alerg Doamne după tine..

dar greşeală mea..mereu ma îndepărtează Doamne de tine..

Lacrima mea..doamne ţie sa fie spre ajutorul meu..spre cunoaşterea mea..

Nimic doamne nu e mai frumos aici ca bucuria intrări în inima mea..a ta Doamne..pe poarta aceasta ruginită..

Doamne chilia sufletului meu e murdară..dar lumina ta încet încet o va curaţi..asa ajuta.mă Doamne..

Doamne slavă ţie voi cînta zi si noapte..

Doamne ajutorul meu te rog ..nu mă lasă..ajuta.mă ..

Doamne tu eşti nădejdea si bucuria mea..

ridica.mă Doamne din mocirlă păcatului..mîna mea..slabă prinde-o Doamne..

Doamne multumesc pentru toata frumuseţea pe care eu nu o merit..dar tu..mă ajuţi sa o cunosc..

DOAMNE 

.. m-am rusinat.de.păcatul meu..cum am putut sa murdaresc..sufletul   pe care tu mi l-ai dat doamne atît de frumos..

IARTA.MA DOAMNE ..NU MERIT IUBIREA TA..

IARTA.MA DOAMNE PENTRU RAUTATEA MEA..

IARTA.MA DOAMNE..

AJUTA-MA DOAMNE SA CUNOSC DRUMUL SPRE TINE ZI SI NOAPTE..

MULTUMESC DOAMNE ..

iubirea ta doamne este nesfirsita..

NE TEMEM..

Ne temem sa spunem buna dimineaţa..ca sa nu se termine ziua..
Ne teme sa iubim ca sa nu fim răniţi..
Ne temem sa spunem adevărul ca sa părem altceva decît suntem
Ne tem sa privim cerul..pentru ca ştim ca acolo sus cineva este si priveşte mereu în inima ta ..
Ne este teamă de boala ca durerea nu avem pregatire sa o primim ca pe un har divin..
Ne e teamă sa credem în Dumnezeu..pentru ca suntem lipiţi de ce se vede si care se pierde..si nu ştim ca ce nu se vede este etern..veşnic..
Ne e teamă sa fim asa cum simţim în suflet ca sa impresionam pe cei din jur care nici măcar nu-i interesează de noi si la prima greşeală sar ca lupi sa te mănînce..
Ne temem sa atingem stelele pentru ca nu avem sufletul curat..
ne tem de mîncare ..pentru ca este greu sa facem deasupra ei sfîntă cruce sa fie binecuvîntată si ocrotiţi..
Ne temem..de soare ca vai face cancer..dar soarele este viaţa..
ne temem de singuratate pentru ca de fapt sîntem singuri in suflet ..nu l-am găsit pe Dumnezeu..
Ne temem de preoţii ca ei ne spun adevărul de care în adînc sufletul ştie..dar nu vrem sa ne rupem de păcat..de materie..
Ne temem..de frig..dar frigul este bun pentru ca organismul se întăreşte..distruge microbi..si multe altele..
Ne temem de apa..dar apa este esenţială vieţii..
Ne temem sa vorbim cu oamenii ..pentru ca suntem piatra in suflet si ce sa da-i celuilalt dacă tu nu ai..
Ne temem de ziua de maine..pentru ca nu credem ca cel care ne-a creat si are grija de păsările cerului pe noi cum ne-ar lasă..din moment ce dînsul este DOMNUL DUMNEZEU..CEL CE ARE TOT..
Ne temem de bătrînete..dar ea trebuie sa vină..si ceea ce tu ai dat aceea primeşti..
Ne temem de animale..de păsări..de insecte..pentru ca suntem plini de păcate si patimi..
Ne temem sa ne rugăm..
Ne temem de tot ..de toate..de pretutindeni numai teamă..
aceastea toate ni se întîmpla pentru ca fugim de Dumnezeu..si atunci rămîi singur chiar dacă ai în jur mii de oamenii..dar eşti parasit de divinitate..si frica pune gheara pe tine..si nu sti cum sa faci si ce sa faci..cum sa reacţionezi..
Dar in momentul cînd alergi la Dumnezeu..bunul..Dumnezeu..te acoperă cu mantia lui protectoare..si teamă..încet încet dispare..
singuratatea nu mai este singuratate..pentru ca in jur mereu simţit prezenta..frica se transforma in bucurie..curaj..nădejde..bucurie..
Fugiţi la Dumnezeu dragiilor si uitaţi de teamă..uitaţi..de boala..de nevoile materiale..care sunt numai amagire..si gasiti..bucuria in Dumnezeu.
.Umpleţi sufletul de Dumnezeu..si viaţa oricît de grea ar fi..va fi uşoară..pentru ca domnul va veni lînga inima ta si te va ocrotiţi..de întunericul din tine..
Căutaţi lumina..iubitI..cu sinceritate..pe cel de lînga voi..faceţi bine..nu mai căutaţi..mereu răsplată pentru ce faci.
Răsplată este ..lumina din suflet..răsplată este bucuria..
Răsplată este Dumnezeu cu tine..
Nu te teme suflete ..cînd ai pe Dumnezeu cu tine..poti muta munţii...cînd nu..vai de tine suflete..

Crede..caută..jertfeste.te..ajuta..iubeşte..fii bun..si domnul va fi mereu cu tine..in zi si in noapte..mînă ta va fi ţinut de mîna dînsului..ochii tai vor pasi..pe drumul pasilor dînsului..si la cumpana grea domnul te va duce..cu aripi..de frumusete..peste tot ..
asculta omule chemarea sufletului..rupe-te..de ce nu te ajuta sa fi mai bun..si vei simţit ca ai aripi..calatorule prin viata aceasta care este asa de scurta..asculta..sufletul..si da-i nu lucrurii materiale de care nu are nevoie..da-i iubire..simplitate...
Căuta-l pe Dumnezeu..azi ..mîine poate nu vei mai avea ocazia..
Inghenuncheaza..si cereti iertare..si parintele noastru..tatal nostru..bunul Dumnezeu..te va ierta..
Schimba viaţa ta..
si domnul te va schimba
Căuta-l si-l vei gasi..

CAUTA LUMINA

Caută.mă ca sa îţi dau lumina..
Lumina pe care eu am primit-o..
nu este a mea..mi-a fost data ca sa dau..
atinge.mă ca sa iei lumina..sa te incarci..sa te regasesti
dacă mă atingi si eu mă incarc din lumina ta..
azi poate este mai mare ..maine poate este mai mica..
schimbul de lumina te invie..te face mai puternic..
asculta pasarelele cum cînta dimineaţa..si primeşti lumina..
lumina care este viata..
atinge copacul in drumul tau..si viata e lumina..
si frunza care cade la piciorul tău uscată..a fost hrănită cu lumina..
miroase o floare si vei simti..pînă în inima ta cum te inunda lumina..
sîngele începe sa circule mai bine..
si ochii luminati de lumina sunt mai frumoşi..acoperate cu lumina..si vei fi alt om..
vei pluti printre oamenii si vei trai cu lumina..
te vei hrăni cu lumina..si vei muri in lumina..in frumuseţe...
iubeşte si iubirea este lumina..lumina ta si a lui..
care se va crea ca un întreg si va fi lumina întregului..dragostea..
lumina sa caute lumina..va veni..dacă o primeşti..vei trai..veşnic..
dacă nu o vei primi vei pierde..frumuseţea..nu vei sti ce e lumina..
deschide te..primeşte-o si vei fi mereu fericit..
caut-o este in orice...pluteşte..te înconjoară..te învăluie..este lumina..
accepta sa cunoşti si sa descoperi componenta ei..chiar dacă niciodată nu vei putea înţelege totul despre lumina..
lumina..este lumina..fără capăt..si fără început..
straluceste..in partea pe care o accepţi si o lasi sa te cunoască..
aerul..marea..floriile..copaci..totul..boarea de dimineaţa..rouă..norul pufos..e lumina..
iubirea..copilul..îndrăgostiti..sunt lumina..mai mica sau mai mare..
in creare sau in descompunere..
in creştere sau in descreştere..in înălţime sau nu...
lumina nu are culoare..forma..miros..
dar e ceva necesar..nu poti trai fara ea..sau traiesti..si te vei usca..si ca printr-o minune vei descoperi din nou intr-o zi lumina..sau nu o vei descoperi..pentru ca nu o vrei...
lasă.te copleşit de ea..lasă-o sa te atingă..sa te modeleze..sa te înveţe cum sa o descoperi..sa o cauţi..sa te bucuri..
bucura te..si vei trai..mereu in lumina..fără început si capăt..
lumina lină in amurg de seara..cu miros de mare..si cu gust..de iz..de nedescris..
lumina in prag de dimineaţa..ascunsă după aerul de munte ..si in susur de izvor..
lumina..lină..rouă pe petala..picătură de ploaie pe obraz de copil..
as asculta..sa învăţ cîntecul ta lumina..dar inca nu te pot înţelege decît foarte puţin..
ajuta-ma sa te descopăr..in ciripit de cint de dimineaţa lumina lină..si in frumusetea..flori de mai..
lumina mea dragă lumina..mai caut..ca îmi place zi de zi ce aflu despre tine..
acoperă sufletul meu...lumina ..si mă transforma..sa devin si eu o mica lumina..sa nu trec prin viaţa asta asa fără sa ştiu cum se poate încet încet forma lumina..
ador lumina..ta lumina..
am sentiment mereu de bucurie..de fericire..de împlinire..lumina mea dragă lumina..
valul mă izbit pe picior..si cînd sa retras..am văzut forma mica a lumini..
totul este compus din lumina..suflu de lumina..viaţa lumina..pina si moartea este trecerea spre lumina..
caută lumina..sa te compui sa devi una cu lumina..si vei trai..viaţa veşnică..lumina..
am sentimentul ca tot pot scrie despre lumina si de fapt nu am scris nimic..asa este..e mult de spus..si putin stiu eu despre lumina..
nici nu ma indoiesc cum va fi sa fi lumina...
ar fi numai lumina..
nu poţi simtit ..dacă tu nu te schimbi ca sa poti primi lumina..lumina nu vine..asa vine peste locul unde e curatenie.,..vine încet..se aseaza..lucreaza..ia forma..compune..si face ..ceva atit de frumos..fără seaman in lumea aceeasta..
asa cum mă gindesc eu ..lumina..poate sa si arda ..sa distruga..sa schimbe radical..ceva in altceva..dar spre frumuseţe se intimpla totul..spre redescoperire..spre reformare..spre lumina..
de fapt..venim de la lumina..ne incarcam..sau descarcam de lumina..cautam apoi iarasi sa ne incarcam cu lumina..si incercam..dacă vrem sa murim iarasi in lumina..si..aceasta este fericirea..LUMINA..

"PRIETENIA INSEAMNA UN SUFLET IN DOUA TRUPURI"

„Poate că pentru lume eşti o singură persoană, dar pentru o anumită persoană, ești întreaga lume

Prietenia se naşte în clipa în care o persoana ii spune alteia: “Ce, si tu?Credeam ca eu sunt singurul.”

Prietenia ..ce o fi oare?..

.„Prieten adevărat e cel care, chiar dacă te cunoaşte bine, continuă să te placă.”

Mereu m-am întrebat..cum ajungi sa fi asa legat de cineva si cum nu eşti asa legat de ex..de familia..ta..
Sigur ca neavînd cunoştinţe prea multe..am tot vrut sa aflu si Dumnezeu mi-a scos in cale anumite ..lucruri si acum am înţeles..

„Prietenia sfârșeste acolo unde începe neîncrederea.” 

PRIETENIA..este legatură de suflet..care este cea mai puternica..mai puternica ca legatură trupească..si de aceea este asa de rezistenta..
Acum chiar cred ca ,cu anumiţi oameni eşti destinat sa-i ai forever..si sa-i cunoşti in cursul drumului vieţii tale..mulţi apar..crezi ca esti prieten..pui puţin suflet..si apoi vezi ca nu e asa cum crezi..de fapt..tu chiar simţit de la început..dar sper..desi..sufletul nu este foarte încîntat..nu te lasă sa faci anumite lucruri..
Acestea de fapt sunt cunoştinţele si nu prietenii..
In timp te convingi..
Si asa de undeva vine cineva care păşeşte încet încet..pe cărarea ta..mai la început timid..apoi cu frumuseţe..te atinge ca ritmul unei muzici..si apoi nu mai e nevoie de nimic..decit de iubire..si se leagă prietenia..se sudeaza pietricică cu pietricică zi de zi..si se sudeaza cu iubire..si devine ceva trainic...si frumos..si puternic..

”Un prieten e acela care-ți dă libertatea să fii tu însuți.”

Mereu ma bucur ca exista asa ceva ..si imi umple sufletul de frumuseţe..
Nu pot mulţumi lui Dumnezeu pentru acesti oameni care au venit in viaţa mea..si mergem împreuna pe acelaşi drum..sigur cu unele persoane ne-am pierdut in timp..dar eu in suflet tot mă gindesc ..si iubesc frumuseţea lor..

"Caracterul unui om nu se arată în momentele de confort ci în cele de schimbări şi controverse.

Prietenia adevărată chiar dacă se mai întîmpla sa te rănească ..nu te doare pentru ca si celălalt in timp dacă e adevărată prietenia isi da seama ca a greşit si isi cere iertare si mergem înainte frumos..

Poarta-te cu aproapele tău asa cum ai vrea ca si el sa se poarte cu tine.

Mereu mi-a plăcut acest lucru cu prietenii si slava domnului in viata mea uni au venit alti au plecat..dar eu m-am bucurat mult de ei..si astăzi cred ca de fapt..Dumnezeu trimite aceste persoane ca sa iti încălzească sufletul....SLAVA TIE DOAMNE

"Prietenia e singurul antidot pentru ura, este singura garanţie pentru pace"

Ascult inima ta cum bate si cind te doare ma doare..si cînd razi rad..ce frumos..asta e prietenia..
Si multumesc lui Dumnezeu chiar daca nu am avut sora..am avut prietena buna ca o sora adevărată..si simt cum inima ei bate ca a mea..si ne bucurăm de tot..SLAVA TIE DOAMNE..

"Prietenul adevărat este cel care știe totul despre tine și încă te place."
"Your friend is the man who knows all about you and still likes you

Doamne cita bucurie sa cunosti asa ceva in viaţa ..oamenii adevăraţi..simpli..iubitori de Dumnezeu ..curaţi...
Prietnul meu drag..inima bate pentru tine..si te astept..si ma bucur cind te vad..si vreau sa fi mereu cu mine ..si cind nu poti si departe sa fi ma gindesc la tine..si cind vad ca greseti..si te pierzi mă doare..si cînd vad ca revi ..eu te astept tot cu acelasi drag..si te iert..si vreau ca si tu sa ma ierti..dragul meu prieten ca fara sa vreau si eu mai gresesc datorita neputintei noastre omenesti..ca tu suflete frumos nu ai gresi..dar acest trup inca plin de patimi..face greseli..dar eu vreau sa nu mai fac..doamne tu sti asta..si nu vrea sa ranesc pe nimeni..Doamne ajuta-ma..sa am grija mereu de prietenii mei si pe calea mea sa fim ..si pe calea lor sa fiu..sa fie armonie si frumusete..Doamne..
Prietena mea iubita..te astept..te ascult..ma doare..ma mai si infuri..dar tot te iubesc..mai sunt si rea uneori..dar tot te iubesc..si tu asta sti..draga mea prietena..
Suflete frumusete la rasarit de soare..asta este prietenia..soare mangaiere blinda de dimineata..apa rece de izvor..miros de floare..roua de dimineata..iubirea lui dumnezeu in cel care tie prieten cu adevart..
MULTUMESC DOAMNE PENTRU PRIETENII MEI..SI TE ROG DOAMNE AI GRIJA DE EI..AJUTA-I DOAMNE IN TOT CE LE ESTE GREU..SI PE CALEA TA CU SUFLETUL SA FIE MEREU..

DESPRE SOT SI SOTIE..INDATORIRII

Ecouri din catacombă

Ecouri din catacombă cuprinde fragmente din predicile rostite de părintele Visarion Iugulescu între 1973-1983. În cele ce urmează am transcris câteva din sfaturile pline de înţelepciune ale părintelui în ceea ce priveşte relaţiile dintre soţi.
,,Iată ce-i spune femeia bărbatului să facă, ca să mergă treburile bine:

1. Nu pleca de acasă fără o vorbă bună şi fără a-mi spune unde te duci.
2. Nu mă certa şi nu mă vorbi de rău faţă de persoan străine.
3. Ţine partea mea, chiar dacă n-aş avea dreptate. Acasă, însă, îmi poţi spune părera ta, nu acolo, între oamenii din lume.
4. Fă-mi observaţiile cu vorbe blânde şi frumoase, nu cu vorbe rele şi urâte.
5. Nu-ţi arăta mulţumirea faţă de frumuseţea altor femei care nu se ocupă cu altceva decât să stea toată ziua în faţa oglinzii şi apoi, gătite, să iasă la plimbare, căci aceste fiinţe nu au grijă de bărbat, de copii, de casă şi îşi pierd timpul pe străzi, în cafenele şi în localuri.
6. Nu mă lăsa acasă să aştept pe când tu îţi petreci timpul în bodegi, în cafenele, în berării.
7. Gândeşte-te că toată ziua muncesc în casă şi am şi eu nevoie să ies cu tine undeva să mă răcoresc.
8. Poartă-te tot aşa de frumos cu mine cum te-ai purtat pe vremea logodnei şi cum te porţi cu persoanele străine.
9. Să-mi spui totdeauna cum stai cu banii, ca să ştiu ce economie trebuie să fac.
10. Nu te înfuria pe mine când ai necazuri în afară de casă, la serviciu; dimpotrivă, să-mi spui întotdeauna ce ai pe suflet ca să împart cu tine grijile şi necazurile tale.
11. Ori de câte ori te apasă greutăţile vieţii, încredinţează gândurile tale lui Dumnezeu şi soţiei; nimeni nu este mai aproape de tine atunci şi nimeni nu te poate înţelege mai cu folos.
12. Credinţa în Dumnezeu şi încrederea în soţie sunt reazemul vieţii talr. Soţule, roagă-te Celui Atotputernic şi încrede-te în buna-credinţă a soţiei tale!

Iată acum şi dorinţele bărbatului către soţie:

1. Nu te găti, nu te face frumoasă numai pentru musafiri sau pentru străini.
2. Nu mă face răspunzător dacă soţilor prietenelor tale le merge mai bine.
3. Nu ascunde lucrurile frumoase pe care le-am cumpărat pentru gospodărie şi nu le scoate şi întrebuinţa numai pentru tine şi când vin musafiri, mai ales din partea neamului tău.
4. Ia-ţi în serios menirea ta ca stăpână a casei. Supraveghează-le pe toate, fă economie şi îngrijeşte de ale casei, întocmai precum eu muncesc pentru a aduce de toate în casă.
5. Ai grijă ca masa să fie pusă, mâncărurile gata, casa dereticată, când vin flămând acasă. Foamea nu aduce voie bună.
6. Grijile, necazurile, preocupările, dorinţele tale spune-mi-le mie, tovarăşului tău de viaţă, iar nu rudelor şi prietenelor.
7. Nu avea secrete faţă de soţul tău, singurul tău prieten.
8. Să nu ai grijă de covoarele şi mobilele tale mai mult decât nervii soţului tău.
9. Dimineaţa arată-mi o faţă veselă, spune-mi o vorbă bună, plăcută, ca să plec de-acasă bine dispus.
10. Stăpâneşte-ţi nervii; un zâmbet, o glumă, o faţă veselă înfrumuseţează chipul femeii mai mult decât toate pudrele, rujurile şi sulemenirile.
11. Fă ceea ce eu, din lene sau dine nepăsare, nu pot face; din prisosul muncii noastre, să fie ajutat şi cel din nevoi.
12. În rugăciunile tale către Dumnezeu nu-l uita pe soţul ce-ţi este tovarăş la bucurii şi la necazuri”.

FUGI DE RAU..SI FA BINE

DACĂ EU TE SALUT DAR TU NU MĂ PLACI..MĂCAR NU MĂ IMPROSCA CU NOROI..
DACĂ EU ZIMBESC DAR..TU EŞTI PLIN DE URA..MĂCAR NU MĂ MURDĂRI SI PE MINE..
DACĂ EU TE IUBESC DAR TU NU ŞTI ..SAU NU VREI SA MĂ IUBEŞTI..MĂCAR TRECI SI FA-TE CA NU MA OBSERVI..
DACĂ EU PLÎNG ..SI TU VEZI..DAR NU MA AJUŢI..MĂCAR NU MA MAI VORBI PRIN SPATE..
DACĂ EU AM CĂZUT DAR MÎNA TA NU SITE SA MĂ AJUTE..LASA-MA DAR NU MA AFUNDA MAI MULT..
DACĂ MERG PE UN DRUM PE CARE EU CRED CA ESTE BUN..DAR PENTRU TINE ESTE DOAR PIERDERE DE TIMP NU TE AGITA ..LASA.MA PE CALEA MEA BUNA..
DACĂ ACUM MĂ ŞTI SI MAINE NU MĂ MAI ŞTI..ASTA E NU AM FOST IMPORTANT IN VIAŢA TA..DAR MĂCAR NU MĂ VORBI..
DACĂ CERUL ESTE ALBASTRU PENTRU MINE DAR PENTRU TINE ESTE NEGRU HAI CU MINE PE BANDA MEA SA IL VEZI SI TU ALBASTRU..
DACĂ FLOARE SE DARUIEŞTE PRIN PAR FUMUL EI FĂRĂ SA CEARĂ NIMIC IN SCHIMB...DARUIEŞTE-TE SI TU CA SA AI CE PRIMI
DACĂ POŢI IUBI..IUBEŞTE SI VEI PRIMI MULTĂ IUBIRE..DAR NU DE UNDE TE AŞTEPŢI...
DACĂ VEZI O MÎNA ÎNTINSĂ..AJUT-O CA ESTE ACOLO TOT PENTRU BINELE TĂU SPRE MÎNTUIRE..
DACĂ POŢI FACE RĂU NU FACE ..CA ÎŢI PIERZI PACEA SI MAI BUNA ESTE PACEA DE CAT DREPTATEA..
DACĂ POŢI FACE BINE FA-L..CĂCI..CERUL SE VA DESCHIDE SI ÎNGERII VOR CÎNTA..SLAVĂ..
DACĂ SOARELE A RĂSĂRIT SI ÎNCĂ O ZI TRĂIEŞTI..BUCURA-TE CA MAINE NU ŞTI DACĂ MAI EŞTI..
DACĂ POŢI SCAPĂ SI NU LEGA DE NIMIC AICI CA EŞTI NUMAI UN OASPETE NIMIC NU ESTE AL TĂU..GOL AI VENIT GOL PLECI..NU TE AMĂGI..
DACĂ POŢI OPREŞTE-TE O CLIPA SI ADMIRA DANSUL NATURII..CÎNTECUL PASA RELELOR..MIROASE O FLOARE.CA ACEASTA ESTE FERICIREA SUFLETULUI..
DACĂ POŢI LUPTA PENTRU LINIŞTEA SUFLETULUI TĂU..SI VEI FI FERICIT..ÎN VECII,..
DACĂ VREI TOATE ACESTE..SPOVEDESTE-TE DES..SI VEI AJUNGE CURAT ÎN ÎMPĂRĂŢIA LUI DUMNEZEU..VEI FI FERICIT IN VECII.
DACĂ POŢI ROAGĂ-TE NU CU RUGĂCIUNI LUNGI ..CI ZI SCURT..DOAMNE IISUSE HRISTOSE FIUL LUI DUMNEZEU MANTUIESTE-MĂ..
DACĂ AI BANI NU UITA..NU UITA..CA AZI EŞTI MAINE NU..SI MILOSTENIA ESTE CALEA SPRE FERICIRE VESTICĂ..
NU TE AMĂGI SUFLETE CU MOCIRLA ACESTEI LUMI CA AZI EŞTI SI MAINE PLECI..CLIPELE SUNT TARE SCURTE.SI FIECARE VA DA SOCOTEALA PENTRU TOT CUVÎNTUL..FAPTĂ...GÎNDUL..SI VAI VAI AMAR VA MAI FI ATUNCI SI PLÎNGERE MARE..SI ACOLO NIMENI NU TE VA MAI PUTEA AJUTA..DOAR..BINELE PE CARE L-AI FĂCUT..
FA BINE..BINE..SI IAR BINE..SI VEŞNIC..BINE VEI AVEAM..AMIN.

RUGACIUNI INAINTE DE IMPARTASANIE

Slavă Ție, Dumnezeul nostru, slavă Ție.

Împărate ceresc, Mângâieto­rule, Duhul adevărului, Care pretutindenea ești și toate le îm­plinești, Vistierul bunătăților și dătătorule de viață, vino și Te sălășluiește întru noi, și ne curățește pe noi de toată întinăciunea și mântuiește, Bunule, sufletele noastre.
Sfinte Dumnezeule, Sfinte tare, Sfinte fără de moarte, miluiește-ne pe noi (de trei ori).

Slavă Tatălui și Fiului și Sfântului Duh și acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Preasfântă Treime, miluiește-ne pe noi. Doam­ne, curățește păcatele noastre. Stăpâne, iartă fărădelegile noastre. Sfinte, cercetează și vin­decă neputințele noas­tre, pentru numele Tău.

Doamne miluiește (de trei ori), Slavă..., și acum...

Tatăl nostru, Care ești în ceruri, sfin­țească-Se numele Tău, vie împărăția Ta, fie voia Ta, precum în cer așa și pe pă­mânt. Pâinea noastră cea de toate zilele, dă-ne-o nouă astăzi și ne iartă nouă greșelile noastre, precum și noi iertăm greșiților noș­tri. Și nu ne duce pe noi în ispită, ci ne izbă­vește de cel rău. Pentru rugăciunile Sfinților Părinților noștri, Doamne Iisuse Hristoase Fiul lui Dumnezeu miluiește-ne pe noi. Amin
Doamne, miluiește(de 12 ori), Veniți să ne închinăm... (de trei ori), apoi Psalmul 50,Și îndată:

Canonul Sfintei Împărtăşiri

Acest canon face parte din Rânduiala Sfintei Împărtășiri.

Cântarea 1:

Irmos: Veniți, popoare, să cântăm...
Stih: Inimă curată zidește întru mine, Dum­­nezeule, și duh drept înnoiește întru cele din­lăuntru ale mele.

Pâine a vieții celei veșnice să-mi fie mie Trupul Tău cel sfânt, Milos­tive Doamne, și scump Sângele Tău, și tă­mă­duire durerilor celor de multe feluri.

Stih: Nu mă lepăda de la fața Ta și Duhul Tău cel Sfânt nu-L lua de la mine.

Învrednicește-mă, Stăpâne, pe mine, nevrednicul, să mănânc Trupul Tău cel preacurat și să beau Sângele Tău cel preascump, cu credință și cu dragoste.

Slavă...,

Întinat fiind cu lucruri netrebnice, eu, ticălosul, nu sunt vrednic să mă îm­păr­­tășesc cu preacuratul Tău Trup și cu dumnezeiescul Tău Sânge, Hris­­toase; ci fă-mă vrednic de aceasta.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeiască Mireasă, ceea ce ești bună și binecuvântată, care ai odrăslit Spicul cel nearat spre mântuire lumii, învrednicește-mă ca, mân­cându-L pe Acesta, să mă mântuiesc.

Cântarea 3:

Irmos: Pe piatra credinței întărindu-mă...

Dă-mi, Hristoase, picături de la­crimi, care să-mi curățească necu­răția inimii mele, ca, fiind curățit, în cuget curat, cu credință și cu frică să vin, Stăpâne, spre împărtășirea Da­rurilor Tale.
Spre iertarea păcatelor să-mi fie mie Preacuratul Tău Trup și dum­ne­­ze­ies­cul Tău Sânge, și spre îm­păr­­tă­șirea cu Duhul Sfânt, și spre viața de veci, Iubitorule de oameni, și spre în­de­păr­tarea durerilor și a necazurilor.

Slavă...,

Doamne, învrednicește-mă să mă îm­­părtășesc fără de osândă cu prea­curat Trupul Tău și cu scumpul Tău Sân­ge, și să slăvesc bunătatea Ta.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Preacurată, ceea ce ești masă a Pâinii Vieții, care S-a pogorât de sus, pentru milă, și a dăruit lumii viață nouă, în­vrednicește-mă acum și pe mine, ne­vrednicul, să gust cu frică din Acesta și să fiu viu.
Doamne, miluiește (de trei ori).

Sedealna:

Foc și lumină să-mi fie mie primi­rea Preacuratelor și de viață făcă­toare­lor Tale Taine, Mântui­torule, arzând ne­ghina păcatelor și lumi­nându-mă peste tot, spre cuvân­ta­rea de Dum­ne­zeu cea adevărată; că nu voi da înșelă­ciunii vrăjmașului cele sfinte, nici Îți voi da sărutare înșe­lă­toare, ci ca desfrâ­nata, căzând îna­intea Ta, și ca tâlharul, măr­tu­ri­sindu-mă, strig către Tine: Po­me­nește-mă, Doamne, când vei veni întru împărăția Ta.

Cântarea 4:

Irmos: Venit-ai din Fecioară...

Întrupându-Te, Mult-milostive, voit-ai a Te da spre junghiere, ca un miel, pentru păcatele noastre. Pen­tru aceasta mă rog Ție să curățești și păcatele mele.
Tămăduiește rănile sufletului meu, Doamne, și mă sfințește tot și mă în­vred­nicește, Stăpâne, să fiu părtaș dum­nezeieștii Tale Cine celei de taină eu, ticălosul.

Slavă...

Să stăm toți cu frică și cu cutre­mur, ținând ochii inimii sus și stri­gând către Mântuitorul: Întărește-ne și ne înțe­lep­­­țește, Milostive Doamne, întru frica Ta.
Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:
Fă și mie milostiv pe Cel ce L-ai purtat în pântecele tău, stăpână, și mă păzește pe mine, robul tău, neîn­tinat și fără de prihană, ca, primind înăuntrul meu Mărgăritarul cel duhovnicesc, să mă sfințesc.

Cântarea 5:

Irmos: Dătătorule de lumină...

Precum ai zis mai înainte, Hris­toase, fii acum cu smeritul robul Tău și pe­trece întru mine, precum ai fă­găduit, că, iată, mănânc Trupul Tău cel dumnezeiesc și beau Sângele Tău.
Cuvinte al lui Dumnezeu și Dum­ne­zeule, cărbunele Trupului Tău să-mi fie mie, întunecatului, spre lumi­nare, și Sângele Tău spre curățirea întinatului meu suflet.

Slavă...,

Având suflet întinat și buze necurate, nu cutez să mă apropii de Tine, Hristoase, și să primesc Trupul Tău; ci fă-mă vrednic de aceasta.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Marie, Maica lui Dumnezeu, care ești sălaș scump al bunei miresme, cu rugă­ciunile tale fă-mă vas ales pentru a mă împărtăși cu Sfintele Taine ale Fiului tău.

Cântarea 6:

Irmos: Întru adâncul păcatelor...

Mintea și sufletul, inima și trupul, sfin­țește-mi-le, Mântuitorule, și mă în­vred­nicește fără de osândă, Stă­pâne, să mă apropii de înfrico­șă­toa­rele Tale Taine.
Ca, înstrăinându-mă de patimi, să am adăugirea harului Tău și întă­rirea vieții, prin împărtășirea cu Sfintele Tale Taine, Hristoase.

Slavă...,

Cu frică și cu cutremur să ne apro­­piem toți de dumnezeieștile Taine ale lui Hristos și să primim adevăratul și sfântul Lui Trup și adevăratul, sfân­tul și scumpul Lui Sânge.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeule, Cuvântul lui Dum­nezeu cel Sfânt, sfințește-mă acum cu totul pe mine, cel ce vin către dumneze­ieștile Tale Taine, pentru ru­­găciunile Sfintei Maicii Tale.
Apoi: Doamne, miluiește (de trei ori), Slavă..., Și acum...

Condacul:
Podobie: Cele de sus...

Să nu mă treci cu vederea, Hris­toase, pe mine, cel ce primesc Pâinea, adică Trupul Tău, și dumnezeiescul Tău Sânge, și mă împărtășesc cu Prea­­curatele și înfricoșătoarele Tale Taine, Stăpâne; să nu-mi fie mie, ticălo­su­lui, spre osândă, ci spre viața veșnică și fără de moarte.

Cântarea 7:

Irmosul: Chipului celui de aur...

Împărtășirea nemuritoarelor Tale Tai­ne, Hristoase, să-mi fie mie acum izvor de bunătăți, lumină, viață, nepă­­­ti­­mire și solire spre adăugirea și în­mulțirea dumnezeieștii Tale bună­tăți, ca să Te slăvesc pe Tine, Cel ce singur ești bun.
Izbăvește-mă de patimi, de vrăj­mași, de nevoi și de tot necazul, pe mine, cel ce mă apropii acum cu cu­tre­mur, cu dragoste și cu sfială, Iubi­­to­rule de oa­meni, de Tainele Tale cele nemuri­toare și dumne­zeiești, și-Ți cânt Ție: Bine ești cuvântat, Doamne, Dum­nezeul părinților noștri.

Slavă...,

Suflete al meu ticălos, suflete pă­timaș, înspăimântează-te văzând prea­­slă­­vitele Taine; lăcrimează suspi­nând și bătându-te în piept, strigă și zi: Doam­­ne, curățește-mă pe mine, desfrânatul.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Ceea ce ai născut pe Mântuitorul Hristos mai presus de minte, de Dum­­nezeu dăruită, ție, celei curate, mă rog acum eu, robul tău cel necurat: Pe mine, cel ce voiesc să mă apropii acum de Tainele cele Preacurate, cu­rățește-mă întru totul de întină­ciu­nea trupului și a sufletului.

Cântarea 8:

Irmos: Pe Cel ce în cuptorul cel cu foc...

Cereștilor, înfricoșătoarelor și Sfin­­­telor Tale Taine, Hristoase, și Cinei Tale celei dumnezeiești și de taină și pe mine, cel deznădăjduit, acum păr­taș a fi mă învrednicește, Dumne­ze­ule, Mân­tuitorul meu.
Către a Ta milostivire alergând, Bu­nule, cu frică strig către Tine: Pe­­­trece întru mine, Mântuitorule, și eu întru Tine, precum ai zis; că iată, în­drăz­nind spre mila Ta, mănânc Trupul Tău și beau Sângele Tău.

Binecuvântăm pe Tatăl și pe Fiul și pe Sfântul Duh, Domnul.

Mă cutremur, primind focul, să nu mă aprind ca ceara și ca iarba. O, în­fri­­­co­șă­toare Taină! O, mi­losti­vire a lui Dumnezeu! Cum eu, tină fiind, mă împărtășesc cu dumne­zeies­cul Trup și Sânge și mă fac fără stricăciune!

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Cu adevărat, Maica lui Dumne­zeu, în pântecele tău S-a copt Pâinea cea dumnezeiască a Vieții, păzind nevă­tă­mat pântecele tău cel nevinovat. Pen­tru aceasta te lăudăm pe tine ca pe hrănitoarea noastră, întru toți vecii.

Cântarea 9:

Irmos: Fiul Părintelui celui fără de început...

Bun este Domnul, gustați și vedeți; că de demult, pentru noi, precum suntem noi făcându-Se, și o dată pe Sine Părintelui Său ca jertfă adu­cându-Se, puru­rea Se jun­ghie, sfin­țind pe cei ce se împărtășesc cu Dânsul.
Cu sufletul și cu trupul să mă sfin­­țesc, Stăpâne, să mă luminez, să mă mântuiesc, să-Ți fiu Ție locaș prin îm­părtășirea Sfintelor Taine, avându-Te pe Tine locuitor întru mine, împreună cu Tatăl și cu Duhul, Fă­cătorule de bine, Mult-milostive.

Slavă...,

Ca focul și ca lumina să-mi fie mie Trupul și Sângele Tău cel scump, Mân­­tuitorul meu, arzând materia pă­catului și mistuind spinii pati­mi­lor și lu­mi­nân­du-mă tot pe mine, cel ce mă în­chin Dumnezeirii Tale.

Și acum..., a Născătoarei de Dumnezeu:

Dumnezeu S-a întrupat din sân­giu­i­rile tale cele curate. Pentru aceasta te laudă pe tine, stăpână, tot neamul și te slăvește mulțimea îngerilor, că prin tine au văzut pe Cel ce stă­pâ­nește toate, luând ființă omenească.

Psalmul 22
Al lui David

Domnul mă paște și nimic nu-mi va lipsi. La loc de pășune, acolo m-a sălășluit; la apa odihnei m-a hrănit. Sufletul meu l-a întors, povățuitu-m-a pe căile dreptății, pentru numele Lui. Că de voi și umbla în mijlocul morții, nu mă voi teme de rele; că Tu cu mine ești. Toiagul Tău și varga Ta, acestea m-au mângâiat.Gătit-ai masă înaintea mea, împotriva celor ce mă necăjesc; uns-ai cu untdelemn capul meu și paharul Tău este adăpându-mă ca un puternic. Și mila Ta mă va urma în toate zilele vieții mele, ca să locuiesc în casa Domnului, întru lungime de zile.

Psalmul 23
Al lui David

Al Domnului este pământul și plinirea lui; lumea și toți cei ce locuiesc în ea.Acesta pe mări l-a întemeiat pe el și pe râuri l-a așezat pe el.Cine se va sui în muntele Domnului Și cine va sta în locul cel sfânt al Lui? Cel nevinovat cu mâinile și curat cu inima, care n-a luat în deșert sufletul său și nu s-a jurat cu vicleșug aproapelui său. Acesta va lua binecuvântare de la Domnul și milostenie de la Dumnezeu, Mântuitorul său. Acesta este neamul celor ce-L caută pe Domnul, al celor ce caută fața Dumnezeului lui Iacob. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul Cel tare și puternic, Domnul Cel tare în război. Ridicați, căpetenii, porțile voastre și vă ridicați porțile cele veșnice și va intra Împăratul slavei. Cine este acesta Împăratul slavei? Domnul puterilor, Acesta este Împăratul slavei.

Psalmul 115

Crezut-am, pentru aceea am grăit, iar eu m-am smerit foarte. Eu am zis întru uimirea mea: Tot omul este mincinos! Ce voi răsplăti Domnului pen­tru toate câte mi-a dat mie? Pa­ha­rul mântuirii voi lua și numele Dom­nului voi chema. Făgăduințele mele le voi plini Domnului, înaintea a tot po­porul Său. Scumpă este îna­intea Dom­nului moartea cuvioșilor Lui. O, Doam­ne, eu sunt robul Tău, eu sunt robul Tău și fiul roabei Tale; rupt-ai legăturile mele. Ție-Ți voi jertfi jertfă de laudă și nu­mele Dom­nului voi chema. Făgădu­in­țele mele le voi plini Domnului, îna­intea a tot poporul Lui, în curțile casei Dom­nului, în mij­locul tău, Ierusalime.
Slavă..., Și acum..., Aliluia (de trei ori) și trei metanii. Și aceste tropare:
Fărădelegile mele trece-le cu ve­derea, Doamne, Cel ce Te-ai născut din Fecioară, și curățește inima mea, fă­când-o biserică a Preacu­ratului Tău Trup și Sânge, și nu mă lepăda pe mine de la fața Ta, Cel ce ai nemă­su­rată mare milă.

Slavă...,

Spre împărtășirea Sfintelor Tale Taine cum voi îndrăzni eu, nevred­nicul? Că de voi cuteza să mă a­pro­pii de Tine, laolaltă cu cei vrednici, haina mă vă­dește că nu este de cină și osândă voi pricinui prea păcătosului meu su­flet; ci curățește, Doamne, necu­răția sufletului meu și mă mântuiește, ca un iubitor de oameni.

Și acum...,

Mare este mulțimea greșelilor mele, Născătoare de Dumnezeu. La tine alerg, Curată, mântuire trebuindu-mi. Cerce­­tează neputinciosul meu suflet și te roagă Fiului tău și Dumne­zeu­lui nostru să-mi dă­ruiască iertare de relele ce am făcut, ceea ce ești una binecuvântată.
Iar în Sfânta și Marea Joi, se zice acesta:
Când măriții ucenici, la spălarea Cinei s-au luminat, atunci Iuda cel rău cre­din­cios, cu iubirea de ar­gint îmbol­nă­vin­du-se, s-a întunecat și ju­de­căto­rilor celor fără de lege pe Tine, Ju­de­cătorul cel drept, Te-a dat. Vezi, iu­bitorule de avuții, pe cel ce pentru acestea spân­zurare și-a ago­nisit; fugi de sufletul nesățios, care a îndrăznit unele ca aces­tea asupra Învățătorului, Cel ce ești spre toți bun, Doamne, slavă Ție!
Apoi: Doamne, miluiește (de 40 de ori) și metanii câte vei putea. După aceasta, zicând aceste stihuri, fii cu luare-aminte spre în­dreptarea ta:
Trupul Stăpânului vrând să-L pri­­mești spre hrană,
Fii cu frică să nu te arzi, că foc este;
Sângele Lui vrând să-L bei spre împărtășire,
Mergi și cu cei ce te-au mâhnit te împacă,
Și așa îndrăznește de ia hrana sfântă.
Vrând să te-mpărtășești cu Jertfa cea de Taină,
Cu al Stăpânului Trup făcător de viață,
Întru acest chip te roagă cu cu­tremur:

Rugăciunea întâi, a Sfântului Vasile cel Mare:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hris­toase, Dumnezeul nostru, Cel ce ești iz­vo­rul vieții și al nemuririi, Fă­cătorul a toată făptura văzută și nevăzută, Fiul Tatălui celui fără de început, Cel ce ești îm­preună-veșnic cu Dânsul și împreună fără de început, Care pen­tru multa bu­nă­tate, în zilele cele din urmă, ai purtat Trup și Te-ai răs­tignit, și Te-ai jertfit pentru noi, cei nemul­țumitori și nerecunoscători, și cu Sângele Tău ai înnoit firea noastră cea stricată prin păcat, Însuți Îm­părate, Cel ce ești fără de moarte, primește și pocăința mea, a păcă­to­sului, și pleacă urechea Ta către mine și as­cultă graiurile mele, că am greșit, Doamne; greșit-am la cer și în­a­intea Ta și nu sunt vrednic a căuta spre înălțimea slavei Tale. Că am mâniat bunătatea Ta, călcând învățătu­rile Tale și neascultând poruncile Tale. Ci Tu, Doamne, fără răutate fiind, În­delun­g-răbdător și Mult-milostiv, nu m-ai dat pe mine să pier cu fără­de­le­gile mele, în tot chipul aștep­tând în­toar­­cerea mea. Că Tu ai zis, Iubi­torule de oameni, prin proorocul Tău: „Cu vrere nu voiesc moartea păcă­to­­sului, ci să se întoarcă și să fie viu”. Că nu vrei, Stăpâne, să pierzi făptura mâi­nilor Tale, nici nu vo­iești pier­derea oamenilor, „ci vrei ca toți să se mântuiască și la cu­noș­tința adevă­rului să vină”. Pentru aceasta și eu, deși sunt ne­vrednic cerului și pă­mân­­tului și acestei vieți trecătoare, pentru că m-am supus cu totul pă­catului și m-am făcut rob dezmier­dă­rilor și am necinstit chi­pul Tău, dar fiind făptura și zidirea Ta, nu dez­nă­­dăjduiesc de a mea mântuire, eu ti­că­losul, ci, nădăj­duind în milosti­virea Ta cea fără de margini, vin către Tine: Primește-mă deci și pe mine, Iubi­torule de oameni Hristoase, ca pe desfrânata și ca pe tâlharul, ca pe va­meșul și ca pe fiul cel pierdut, și ridică sarcina cea grea a păcatelor mele, Cel ce ridici păcatul lumii și tămăduiești neputințele oamenilor; Cel ce chemi la Tine pe cei os­teniți și împovărați și le dai odihnă; Cel ce n-ai venit să chemi la pocăință pe cei drepți, ci pe cei păcătoși, și mă cură­țește de toată necurăția trupului și a sufletului. Învață-mă să săvâr­șesc sfin­­țenie întru frica Ta, ca, întru cu­rată mărtu­risirea cugetului meu, pri­mind părticica Sfintelor Tale Taine, să mă unesc cu Sfântul Tău Trup și Sânge și să Te am pe Tine locuind și petrecând întru mine împreună cu Tatăl și cu Sfân­tul Duh. Așa, Doamne, Iisuse Hristoase, Dumnezeul meu, să ­nu-mi fie mie spre osândă îm­părtășirea Preacura­te­lor și de viață făcă­toa­relor Tale Taine, nici să ajung neputincios cu su­fletul și cu trupul, împărtășindu-mă cu nevrednicie; ci dă-mi, până la suflarea mea cea mai de pe urmă, fără de osândă să pri­mesc părticica Sfintelor Tale Taine, spre îm­păr­tășirea cu Duhul Sfânt, ca merinde pentru viața de veci și spre răs­puns bine primit la înfricoșă­to­rul Tău scaun de judecată, ca și eu, dimpreună cu toți aleșii Tăi, să fiu părtaș bunătă­ților Tale celor nestri­că­cioase, pe care le-ai gătit, Doamne, celor ce Te iubesc pe Tine, întru care ești prea­slăvit în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a doua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Doamne, Dumnezeul meu, știu că nu sunt vrednic, nici în stare ca să intri sub acoperământul casei sufletului meu, pentru că este cu totul pustiu și surpat și nu afli în mine loc potrivit ca să-Ți pleci capul. Ci, pre­cum din înăl­țime Te-ai plecat pentru noi, pleacă-Te și acum spre smerenia mea. Și, precum ai binevoit a Te culca în peșteră și în ieslea necuvântă­toa­relor, așa binevo­iește a intra și în ieslea ne­cuvântătorului meu suflet și în întinatul meu trup. Și, precum n-ai socotit lucru nevrednic a intra și a cina împreună cu păcătoșii în casa lui Simon cel lepros, așa bine­voiește a intra și în casa sme­ritului, leprosului și păcătosului meu suflet. Și, precum n-ai îndepărtat pe des­frânata cea păcătoa­să, cea asemenea mie, care a venit și s-a atins de Tine, așa Te mi­lostivește și de mine, pă­că­tosul, care vin să mă ating de Tine. Și, precum nu Te-ai scâr­bit de întinata și necurata ei gură, ce Te-a să­ru­tat, așa nu Te scârbi nici de întinata și mai ne­curata mea gură, nici de buzele mele cele necurate și pângărite și de limba mea cea cu totul necu­rată. Ci să-mi fie mie căr­bunele Prea­sfân­­tului Tău Trup și al Scumpului Tău Sânge spre sfințire și spre luminare, spre însănătoșirea sme­­ri­­tului meu su­flet și trup, spre ușurarea greutății greșelilor mele celor multe, spre paza de toată lucrarea diavoleas­că, spre îndepărtarea și mutarea răului și vicleanului meu obicei, spre omo­rârea patimilor, spre plinirea porunci­lor Tale, spre adăugirea dumnezeiescului Tău har și spre dobândirea îm­părăției Tale. Că nu vin la Tine ca un nepă­sător, Hristoase Dumne­zeule, ci încre­zân­du-mă în bună­tatea Ta cea nespusă și ca nu cumva, rămâ­nând de­parte prea multă vreme de împărtă­șirea Ta, să fiu prins de lupul cel înțe­le­gător. Pentru aceasta mă rog Ție, Cel ce singur ești sfânt, Stăpâne: Sfin­țește-mi sufletul și trupul, mintea și inima, rărunchii și mă­runtaiele; în­noiește-mă tot și înrădă­ci­nează frica Ta întru mă­dularele mele și sfin­țenia Ta fă-o neștearsă de la mine. Și-mi fii mie ajutător și folositor, în­dreptând în pace viața mea și în­vred­nicindu-mă a sta de-a dreapta Ta, cu sfinții Tăi, pentru rugă­ciu­nile și mij­locirile Preacu­ratei Maicii Tale și ale slujitorilor Tăi celor fără trup, ale prea­curatelor pu­teri, și pen­tru ale tutu­ror sfinților, care din veac au bineplăcut Ție. Amin.

Rugăciunea a treia, a Sfântului Simeon Metafrastul:

Doamne, Cel ce singur ești curat și fără stri­căciune, Care, pentru ne­spusa milostivire a iubirii de oa­meni ai luat toată firea noastră din curatele și fe­cioreștile sângiuiri ale celei ce Te-a născut pe Tine mai pre­sus de fire, cu venirea Dumne­ze­ies­cului Duh și cu bunăvoirea Tatălui celui de-a pururea veșnic, Hristoase Iisuse, înțelepciunea lui Dumnezeu, pacea și puterea; Cel ce ai primit cu trupul Tău patimile cele de viață fă­cătoare și mântuitoare: crucea, pi­roa­nele, sulița, moartea, o­moară-mi patimile cele trupești, care îmi stri­că sufletul. Cel ce cu îngroparea Ta ai prădat împărăția iadului, îngroapă-mi sfaturile mele cele vicle­ne prin gân­duri bune și risipește duhu­rile cele viclene. Cel ce cu învierea Ta cea de a treia zi și de viață purtătoare ai ridicat pe strămoșul cel căzut, ri­dică-mă și pe mine, cel ce am alunecat în păcat, pu­nându-mi înainte chipuri de po­că­ință. Cel ce cu prea­slăvită înăl­țarea Ta la cer ai îndumnezeit trupul pe care L-ai luat și L-ai cinstit cu șe­derea de-a dreapta Tatălui, învred­ni­cește-mă prin împărtășirea Sfintelor Tale Taine să dobândesc partea cea de-a dreapta a celor mântuiți. Cel ce prin pogo­rârea Mângâietorului Duh ai făcut vase cinstite pe Sfinții Tăi Ucenici, arată-mă și pe mine a fi locaș al venirii Lui. Cel ce vei veni iarăși să judeci toată lumea întru dreptate, bi­ne­voiește să Te în­tâmpin și eu pe nori, pe Tine, Judecă­torul și Fă­cătorul meu, împreună cu toți sfinții Tăi, ca neîn­cetat să Te slăvesc și să Te laud pe Tine, împreună cu Pă­rintele Tău cel fără de început și cu Prea­sfântul și Bu­nul și de viață făcătorul Tău Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a patra, a Sfântului Simeon Metafrastul:

Precum voi sta înaintea înfricoșă­torului și nefă­țarnicului Tău scaun de judecată, Hristoase Dumne­zeule, primind întrebare și dând răspuns de re­lele ce am făcut, așa și astăzi, mai în­a­inte de a sosi ziua osândirii mele, stând la sfântul Tău altar, îna­intea Ta și înaintea înfricoșătorilor și sfinților Tăi îngeri, fiind îndu­ple­cat de măr­turia cugetului, pun înainte faptele mele cele rele și fărădelegile, dându-le pe față și vădindu-le. Ci vezi, Doam­ne, smerenia mea și-mi iartă toate pă­catele mele; vezi că s-au în­mulțit mai mult decât perii capului meu fărăde­legile mele. Căci ce rău n-am săvârșit? Ce păcat n-am făcut? Ce rău nu mi-am închipuit în sufletul meu? Că iată și cu faptele am făcut desfrânare și prea­desfrânare, mândrie, trufie, batjocură, hulă, vorbă deșartă, înfierbântare la râs, beție, lăcomie a pântecelui, mâncare fără măsură, răutate, pizmă, iu­bire de argint, iubire de avuție, că­mă­tărie, iu­bire de mine însumi, iubire de mă­rire, răpire, nedreptate, agonisire de rușine, invidie, gră­ire de rău, fără­de­­lege; toate simțirile și toate mădu­­­la­rele mi le-am întinat și le-am stricat și de nici o treabă le-am făcut, ajun­gând cu totul sălaș diavolului. Și știu, Doamne, că fără­delegile mele au co­vâr­șit capul meu, dar mulțimea în­du­ră­rilor Tale este nease­mănată, și mila bunătății Tale cea fără de rău­tate este nespusă și nu este nici un păcat care să biruiască iu­birea Ta de oameni. Pentru aceasta, Prea­mi­nunate Împărate, fără de rău­tate Doamne, fă minunate mi­lele Tale spre mine păcă­tosul; arată-mi pu­terea bunătății Tale, arată-mi tă­ria milosti­virii Tale celei în­durate și mă primește pe mine, păcă­tosul, cel ce mă întorc; primește-mă cum ai pri­mit pe fiul cel pierdut, pe tâlharul și pe desfrânata. Primește-mă pe mine cel ce peste mă­sură Ți-am greșit și cu cu­vântul și cu fapta și cu pofta cea fără de cale și cu gândul cel dobitocesc. Și, precum ai primit pe cei ce au venit în ceasul al unsprezecelea, care nimic vrednic n-au lucrat, așa mă primește și pe mine, păcătosul; că mult am greșit și m-am spurcat și am scârbit Duhul Tău cel Sfânt și am mâniat milosti­virea Ta cea iubi­toare de oameni, cu fapta, cu cu­vântul și cu gândul, noaptea și ziua, pe față și într-ascuns, cu voie și fără de voie. Și știu că vei pune înaintea mea păcatele mele în același chip în care le-am făcut, și mă vei întreba de cele ce cu știință, fără de iertare, am greșit. Ci, Doamne, nu cu judecata Ta cea dreaptă, nici cu mânia Ta să mă mustri pe mine și nici cu urgia Ta sa mă pedepsești. Milu­iește-mă, Doamne, că nu sunt numai neputincios, ci și zidirea Ta sunt. Că Tu, Doam­ne, ai întărit peste mine frica Ta, dar eu am făcut răutate îna­intea Ta. Ție Unuia am greșit; dar Te rog să nu intri la judecată cu robul Tău. Că de vei căuta la fără­de­legi, Doamne, Doamne, cine va putea sta înaintea Ta? Că eu sunt adâncul păcatului și nu sunt vrednic, nici în stare a căuta și a privi înălțimea ce­rului, din pricina mulțimii păca­telor mele celor fără de număr; că toate lucrurile rele și închi­puirile și mește­­­șu­girile diavolești, toată răutatea ia­dului, îndemnurile spre păcat, dez­mier­dările și alte patimi nenumă­rate n-au lipsit de la mine. Căci, cu ce fel de păcate nu m-am stricat? De care rele n-am fost prins? Tot pă­catul l-am făcut, toată desfătarea ne­­iertată am lăsat să intre în sufletul meu. Ne­trebnic m-am făcut înain­tea Ta, Dum­ne­zeul meu, și înaintea oamenilor. Cine mă va ridica pe mine, cel ce am căzut întru atâ­tea păcate rele? Doam­ne, Dum­nezeul meu, spre Tine nădăj­duiesc. De mai este pentru mine nă­dejde de mân­tuire, de biruiește iubirea Ta de oa­meni mulți­mea fă­rădelegilor mele, fii mie Mân­tuitor și, după îndu­rările și mi­lele Tale, slă­bește, lasă, iartă, toate câte am greșit Ție; că s-a umplut de multe rele su­fletul meu și nu aflu întru mine nădejde de mântuire. Mi­luiește-mă, Dumne­zeule, după mare mila Ta, și să nu-mi răs­plătești mie după faptele mele, ci întoarce-mă, spri­­jinește-mă, izbă­vește sufletul meu de relele ce au crescut într-însul și de agoni­si­rile lui cele cum­plite. Miluiește-mă pentru mila Ta, ca unde s-a înmulțit pă­catul să prisosească harul Tău, și să Te laud și să Te slăvesc în toate zilele vieții mele. Că Tu ești Dum­ne­zeul ce­lor ce se pocăiesc și Mântui­to­rul celor ce gre­șesc și Ție slavă înălțăm, îm­preună și Părintelui Tău celui fără de început și Preasfântului și Bu­nului și de viață Făcătorului Tău Duh, acum și pu­rurea și în vecii ve­cilor. Amin.

Rugăciunea a cincea, a Sfântului Ioan Damaschin:

Stăpâne Doamne, Iisuse Hris­toase, Dumnezeul nostru, Cel ce singur ai putere a ierta păcatele oameni­lor, ca un bun și iubitor de oameni, treci cu vederea toate greșelile mele cele cu știință și cu neștiință, și mă învred­­ni­cește să mă împărtășesc, fără de osândă, cu dumnezeieștile, preaslă­vitele, prea­cu­ra­tele și de viață făcă­toa­rele Tale Taine, nu spre osândă, nici spre adău­girea păcatelor, ci spre cură­țire și sfin­țire și spre dobândirea vieții și îm­părăției ce va să fie, spre zid și ajutor, spre izgonirea celor po­trivnici și spre pierderea greșe­lilor mele celor multe; că Tu ești Dum­nezeul milei și al îndu­ră­rilor și al iubirii de oameni și Ție slavă înăl­țăm, împreună și Tatălui și Duhului Sfânt, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a șasea, a Sfântului Vasile cel Mare:

Știu, Doamne, că mă împărtășesc cu nevrednicie cu Preacuratul Tău Trup și Scump Sângele Tău, și vinovat sunt, și osândă mie însumi mă­nânc și beau, neputându-mi da seama, pre­cum se cu­vine, de Trupul și Sângele Tău, Hris­toase, Dum­ne­zeul meu. Ci în­drăznind spre îndurările Tale, mă apropii de Tine, Cel ce ai zis: „Cel ce mănâncă Trupul Meu și bea Sân­gele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Deci, mi­los­tivește-Te, Doamne, și nu mă pe­depsi pe mine, păcătosul, ci fă cu mine după mila Ta. Și să-mi fie mie Sfintele Tale Taine spre tămăduire și curățire, spre lu­minare și pază, spre mân­tuirea și sfin­țirea sufletului și a tru­pului; spre izgo­nirea a toată nălu­cirea, a faptei celei rele și a lucrării dia­vo­lești, care se lu­crează cu gândul întru mădu­larele mele, spre în­drăz­ni­rea și dra­gostea cea către Tine, spre îndrep­ta­rea și întărirea vieții, spre în­mul­țirea faptei celei bune și a desă­vârșirii, spre plinirea poruncilor și spre împăr­tășirea cu Sfântul Duh, ca me­rin­de pentru viața de veci și spre răs­puns bineprimit la înfricoșătorul Tău tron de judecată, iar nu spre certare sau spre osândă.

Rugăciunea a șaptea, a Sfântului Simeon Noul Teolog:

Din buze întinate, din inimă pân­gă­rită, din limbă necurată, din suflet spurcat, primește-mi rugăciunea, Hris­­toase al meu, și neînlăturându-mi nici cu­vin­tele, nici obișnuințele, nici neru­șinarea, dă-mi mie a grăi cu în­drăz­neală cele ce voiesc, Hristoase al meu, și mai vârtos mă și învață ce mi se cuvine a face și a grăi. Greșit-am mai mult decât desfrânata care, aflând unde sălăș­lu­iești, cumpărând mir, cu îndrăz­neală a venit să ungă pi­cioa­rele Tale, ale Stă­pânului meu Hristos și Dumne­zeului meu. Cum pe aceea, apropiindu-se din inimă, n-ai lepă­dat-o, nici de mine nu Te scârbi, Cuvinte, ci dă-mi să țin și să sărut picioarele Tale și cu izvor de lacrimi, ca și cu niște mir de mare preț, cu îndrăzneală să le ung. Spală-mă cu lacri­mile mele, curățește-mă cu ele, Cuvinte. Iartă-mi greșelile și îmi dă îndreptare. Știi mulțimea răută­ților mele, știi și bubele mele, și răni­le mele le vezi, dar și credința mi-o știi, vo­ința mi-o vezi și suspinurile mi le auzi. Nu se ascunde înaintea Ta, Doam­­ne, Dumnezeul meu, Fă­cătorul și Izbă­vi­torul meu, nici picătura de lacrimi, nici din picătură vreo parte. Cele încă nesăvârșite de mine le-au cunoscut ochii Tăi și în cartea Ta se află scrise și cele încă nefăcute de mine. Vezi smerenia mea, vezi-mi os­teneala câtă este și toate păcatele mi le iartă, Dum­­ne­zeule a toate, încât, cu inima cu­rată, cu gândul înfri­coșat și cu su­fletul sme­rit să mă împărtășesc cu Tainele Tale cele preacurate și prea­­sfinte, cu care se îndumnezeiește și se face viu tot cel ce mănâncă și bea din ele cu inimă cu­rată; că Tu ai zis, Stă­­pânul meu: „Cel ce mănâncă Tru­pul Meu și bea Sângele Meu întru Mine rămâne și Eu întru dânsul”. Cu totul adevărat este cuvântul Stăpânului și Dumnezeului meu, că cel ce se împărtășește cu Darurile cele dumnezeiești și îndumnezeitoare nu este singur, ci cu Tine, Hristoase al meu, Cel ce ești din Lumina cea cu trei străluciri, Care luminează lumea. Deci, pentru ca să nu rămân singur, fără de Tine, Dătătorule de viață, su­­flarea mea, viața mea, bucuria mea, mântu­irea lumii, pentru aceasta m-am apro­piat de Tine, precum vezi, cu lacrimi și cu sufletul umilit. Mă rog să iau izbăvire de gre­șelile mele și să mă împărtășesc fără de osândă cu Tainele Tale cele dătătoare de viață și fără de prihană, ca să rămâi, precum ai zis, cu mine, cel de trei ori ticălos, ca să nu mă răpească cu vi­cleșug înșelătorul, aflându-mă de­păr­­tat de harul Tău, și, înșelându-mă, să mă depărteze și de îndumnezei­toarele Tale cuvinte. Pentru aceasta cad înaintea Ta și cu căldură strig căre Tine: Precum pe fiul cel pierdut și pe desfrânata, care au venit la Tine, i-ai primit, așa mă primește și pe mine, desfrânatul și spurcatul, Mi­los­­tive, care cu suflet umi­lit vin acum la Tine. Știu, Mântuitorule, că altul ca mine n-a greșit Ție, nici a fă­cut faptele pe care le-am făcut eu. Dar și aceasta știu, că mărimea gre­șe­li­lor mele și mulțimea păcatelor mele nu covârșesc răbdarea cea multă a Dum­nezeului meu, nici iubirea Lui de oa­meni cea înaltă; ci pe cei ce fier­­binte se pocăiesc, cu mila îndurării îi cu­rățești și îi luminezi și cu lumina îi unești, părtași Dumnezeirii Tale fă­cân­­du-i fără pizmu­ire; și lucru străin de gân­durile îngerești și ome­nești vor­bești cu ei, de multe ori, ca și cu niște prieteni ai Tăi adevărați. Acestea mă fac îndrăzneț, acestea îmi dau aripi, Hris­toase al meu, și, pu­nându-mi nă­dejdea în multele Tale binefaceri față de noi, bucurându-mă și cutremurându-mă, cu focul mă îm­părtășesc; iarbă uscată fiind eu, și – străină minune! – mă ră­co­resc nears, ca rugul de demult care, aprins fiind, nu se mistuia. Pen­tru aceasta, cu gând mulțumitor și cu mul­țumi­toare inimă, cu mulțumitoare mădu­lare ale su­fle­­­tului și ale trupului meu, mă închin și Te măresc și Te preaslăvesc pe Tine, Dumnezeul meu, Cel ce cu ade­vărat ești binecuvântat, acum și în veci. Amin.

Rugăciunea a opta, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Dumnezeule, slăbește, lasă, iartă-mi toate greșelile câte Ți-am greșit Ție, sau cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, cu voie sau fără de voie, cu ști­ință sau cu neștiință, toate mi le iartă ca un bun și de oameni iubitor. Și, pentru rugăciunile Preacuratei Maicii Tale, ale slujitorilor Tăi în­geri, ale sfintelor puteri și ale tuturor sfinților, care Ți-au bineplăcut Ție din veac, binevoiește ca fără de osândă să pri­mesc Sfântul și Prea­curatul Tău Trup și Scumpul Tău Sânge, spre tă­măduirea sufletului și a trupului și spre curățirea gândurilor mele celor rele. Că a Ta este împărăția și pu­terea și slava, a Tatălui și a Fiului și a Sfântului Duh, acum și pururea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a noua, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Nu sunt vrednic, Stăpâne Doamne, să intri sub acope­rământul sufletului meu, ci, de vreme ce Tu, ca un iubitor de oameni, vrei să locuiești întru mine, îndrăznind, mă apropii. Poruncește-mi și voi deschide ușile pe care Tu Însuți le-ai zidit și intră cu iubirea Ta de oameni, pe care pururea o ai. Intră și luminează cugetul meu cel întunecat. Și cred că aceasta vei face, că n-ai îndepărtat pe desfrânata care a venit la Tine cu lacrimi, nici pe vameșul care s-a pocăit nu l-ai alungat, nici pe tâlharul care a cu­noscut împărăția Ta nu l-ai izgonit, nici pe prigonitorul Pavel care s-a po­căit nu l-ai lăsat cum era; ci pe toți care au venit la Tine cu po­căință i-ai rânduit în ceata prietenilor Tăi, cel ce singur ești binecuvântat, totdeauna, acum și în vecii ne­sfâr­șiți. Amin.

Rugăciunea a zecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Doamne Iisuse Hristoase, Dum­ne­zeul meu, slă­bește, lasă, milos­ti­vește-Te și-mi iartă mie, păcăto­su­lui, netrebni­cului și nevrednicului robului Tău, că­de­rile în păcat, smintelile și gre­șelile mele, toate câte am pă­că­tuit față de Tine, din tinerețile mele până în ziua și ceasul de acum, fie cu știință, fie din neștiință, cu cuvântul, sau cu fapta, sau cu gândul, sau în cuget, cu deprinde­rile și cu toate sim­țurile mele. Și, pentru rugăciunile celei ce fără de prihană Te-a născut pe Tine, ale Preacuratei și pururea Fecioarei Maria, Maicii Tale, singura nădejde neînfruntată și ocroti­toare și izbăvi­toare a mea, învredni­cește-mă, fără de osândă, să mă îm­păr­tășesc cu Preacuratele, nemuritoarele, de viață făcătoa­rele și înfricoșătoarele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci, spre sfințire, spre lu­minare, spre tărie, spre vindecare și spre sănătatea sufletului și a trupului și spre șter­gerea și pierderea cu totul a cugetelor, a gândurilor și a de­prin­­derilor mele celor rele și a nălu­ci­rilor de noapte ale du­hurilor celor vi­clene și întunecate. Că a Ta este împărăția și pu­terea, slava, cinstea și închi­nă­ciunea, împreună cu Tatăl și cu Duhul Sfânt, acum și pu­rurea și în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a unsprezecea, a Sfântului Ioan Damaschin:

Înaintea ușilor casei Tale stau și de gândurile cele rele nu mă depărtez. Ci Tu, Hristoase Dumnezeule, Care ai în­dreptat pe vameșul și ai miluit pe canaa­neanca și ai deschis tâlha­rului ușile raiului, des­chide-mi și mie îndu­rările iubirii Tale de oameni și mă pri­mește pe mine, cel ce vin și mă ating de Tine, ca pe desfrânata și ca pe cea cu scurgerea de sânge. Că aceasta, atingându-se de marginea hainei Tale, prea lesne a luat tămă­duire, iar aceea, cuprinzând prea­cu­­ratele Tale picioare, a dobândit dez­­legare de păcate. Iar eu, ticălo­sul, întreg Trupul Tău cutezând a-L primi, să nu fiu ars, ci mă primește ca și pe dân­sele și-mi luminează sim­­țirile cele sufle­tești, ar­zând nele­giu­irile păcatelor mele, pentru rugă­ciu­­nile celei ce fără de sămânță Te-a născut pe Tine și ale puterilor cerești, că binecuvântat ești în vecii vecilor. Amin.

Rugăciunea a douăsprezecea, a Sfântului Ioan Gură de Aur:

Cred, Doamne, și mărturisesc că Tu ești cu adevărat Hristos, Fiul lui Dum­nezeu celui viu, Care ai venit în lume să mântuiești pe cei păcă­toși, dintre care cel dintâi sunt eu. Încă cred că acesta este însuși Prea­curat Trupul Tău și acesta este însuși Scump Sân­gele Tău. Deci, mă rog Ție: Mi­luiește-mă și-mi iartă gre­șe­lile mele cele de voie și cele fără de voie, cele cu cuvântul sau cu fapta, cele cu știință și cu neștiință, și mă în­vred­nicește, fără de osândă să mă îm­pă­r­tășesc cu Preacura­tele Tale Taine, spre iertarea păcatelor și spre viața de veci. Amin.
Deci, mergând să te împărtășești, să zici în taină, aceste stihuri ale lui Metafrast:
Iată, mă apropii de sfânta îm­părtă­șire.
Și-mpărtășindu-mă, Doamne, să nu mă arzi;
Că Tu ești foc și arzi pe cei nevrednici,
Ci curățește-mă de toată-nti­narea.

Apoi:

Cinei Tale celei de taină, Fiul lui Dumnezeu, astăzi părtaș mă pri­mește, că nu voi spune vrăjmașilor Tăi Taina Ta, nici sărutare îți voi da ca Iuda; ci, ca tâlharul mărturi­sin­du-mă, strig Ție: Pomenește-mă, Doamne, întru Îm­pă­răția Ta.
După aceea, stihurile acestea:
Sângele cel îndumnezeitor privind, te înspăimântează, omule.
Că foc este și arde pe cei nevrednici.
Dumnezeiescul Trup mă îndum­ne­­zeiește și mă hrănește,
Îmi îndumnezeiește sufletul și-mi hră­nește minu­nat mintea.
Apoi aceste tropare:
Îndulcitu-m-ai cu dorul Tău, Hris­­­toase, și m-ai schimbat cu dumne­zeiasca Ta dragoste; ci arde, cu focul cel fără de materie, păcatele mele și mă în­vrednicește a mă sătura de desfătarea care este întru Tine, ca, de amândouă ve­selindu-mă, să slă­vesc, Bunule, ve­ni­rea Ta.
Întru strălucirile sfinților Tăi, cum voi intra eu, nevrednicul? Că, de voi îndrăzni să intru în cămară, haina mă vădește, că nu este de nuntă, și voi fi legat și lepădat de îngeri. Ci curățește, Doamne, întinăciunea su­fle­tului meu și mă mântuiește, ca un Iubitor de oameni.
După aceea se zice această rugăciune:
Stăpâne, Iubitorule de oameni, Doam­ne, Iisuse Hristoase, Dumne­zeul meu, să nu-mi fie mie spre osândă Sfintele acestea, pentru că sunt nevrednic, ci spre curățirea și sfințirea sufletului și a trupului și spre arvunirea vieții și a împărăției ce va să fie. „Iar mie bine-mi este a mă alipi de Dumnezeu și a pune în Domnul nădejdea mântuirii mele”.
Și iarăși: Cinei Tale celei de taină... Și așa, cu umilință, să mergem să ne împărtășim.