Dar cerul a lăsat capul in jos si lacrimi au curs siroi pe obraz..cum vi la mine omule sa ma întrebi..
Pai mai pot eu afişa frumuseţea noriilor cînd avioanele ma brazdeaza in sus sin in jos..lasînd dare de fum..si stricand frumoasa mea pictura..cand rachetele ma taie in doua ca sa urce unde..unde..omule..acolo unde cred ca pot ajunge dar nu ajung niciodata la..Dumnezeu..
Si mi-am luat sufletul si am plecat la drum...m-am dus la pamint..
Pămîntul tu care şti multe lasa-ma sa plîng puţin la tine pe braţul tau..dar el a plecat ochii si mi-a spus..
Omule nimic nu sti..durerea mea e mai mare ca a ta zilnic..sunt taiat in mii de bucăţi ca sa va hrănesc..sunt bubuit de bombe..si nelinistit de războaie..de cutremure si inundaţii..cum vi tu la mine cu asa mica durere pe care o ai..sus capul ..taci..si rabda..m-am si rusinat..si am plecat...
In drumul meu am întîlnit un copac falnic..si l-am atins cu durerea mea..si el ..a incepu sa se vaite...zilnic oamenii ne taie..ne arunca pe foc..frunzele ni le rup...fructele ni le aduna..coajă ne o jupoaie..ce te plîngi mai omule..tu care le faci pe toate..
Si m-am gandit..dar mult rau mai face omul..si durerea mea incepea sa se diminueze...
Pe drum mergind am zarit o pasare..cu aripa frînta..plîngea de zor..
Da de ce plîngi fiinţa mica si ranita...
Plîng răutatea omului..cuibul mi l-a stricat ..pui morţi...si aripa mea frînta abia am scapat de vînătoarea omului..si ce rau fac eu..cînd zilnic incinta viata omului cu cîntecul meu..si respect fiecare lucru care mi la dat Dumnezeu...
Ruşinea mea începea sa crească si durerea sa se scimbe...
M-am dus la floare sa o miros si mare mi-a fost surprinderea cînd ea sa mirat ca nu o rup..
Omul mă rupe..mă face esenţe..imi distruge haina mea frumoasa de nunta..imi calca chipul in picioare..dar eu nu am gresit cu nimic..eu doar încît ochiul cu frumuseţea mea..nu ma plîng..nu vorbesc..nu cer..nimic..doar ofer..
Vai mie m-am gîndit ..eu care vorbesc mult si nu ofer nimic..uite foarea mi-a dat o lecţie azi..ce durere ca aprope nu mai exista...
O giza mica a căzut pe mana mea..sa nu ma strîngi strigă..sa nu ma arunci..se vaita..vai mie..oamenii ma strag..nu inteapa cu ace..ma rastignes pe diferite panouri..ma stropesc cu substante sa mor..ma blesteama..si cu ce am gresit eu..daca creatotul..mi-a dat si mie un rol mic aici pe pămînt..dar eu il indeplinesc fara cuvinte..
Eu uimita de cate aud..incep sa ma intreb..eu ce fac bun..de ce ma plang..indeplinesc rolul meu aici sau nu..si deja am uitat de durere...altele ma framinta si ma rusinez de mica mea greutate..
Am fugit la tarmul marii..si valul se lovea fara cuvinte de o stinca golasa ascutita ca un cutit..dar valul mi-a inteles gindul..si ce am de spus si mi-a raspuns..
Omule zilnic sunt taiat de stinci..de vapoare..dar nu ma plîng fac cu placere ..cea pentru care am fost creat..asta fa si tu..si va fi bine..intelept raspuns..am zis in sinea mea..
Am scos din geanta un mar..au ..au..a strigat ca din gura de sarpe..da ce sa intamplat m-am gîndit..pai voi oamenii ne rupeti..ne taiati..ne coaceti..ne fierbeti...orice faceti cu noi fructele..te-ai gîndit vreodata la mine omule..
Trecand pe linga un lan de grau ..spicul a vrut sa spuna ceva..dar eu am zis..MULTUMESC..si el a ras..si nu am mai auzit povestea lui..
Pe drum uite si mama mea..mama multumesc ca m-ai crescut..nu mai puteam sa ascult durerea ei..care era mare de tot..
Am ridicat ochii spre soare ..el nu plîngea ..pentru ca el era facut sa ne incalzeasca..si nimic nu ajungea la el sa il strice..zambea..pentru ca si eu zambeam si a inteles si eu am inteles..no coment.....
Unde sa mai merg..am ridicat ochii spre cer si am spus ..DOAMNE MULTUMESC..EU NU AM DURERE..AM NUMAI BUCURIE..
Doamne eu creez durere si ma rusinez..si imi pare rau...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu